iA


cum a murit dor #2

Scris pe de Oana Filip






Ca să nu mergem pe varianta tradiţională cu “se ia”, “se coace”, “se bate cu lingura de lemn”, “se aruncă de trei ori” şi compania, vom reda o soluţie mai uşoară prin care puteţi omorî DoR #2. Altfel spus, cum am tăiat cu un cuţit cu lama de 3 cm revista cumpărată de la Cărtureşti Iaşi. Mirosea a hârtie proaspătă când am luat-o, dar cui îi mai păsa, având în vedere dorinţa nebună de a o avea în casă? :)
N-am împrumutat-o la nimeni, abia mi-am lăsat câţiva prieteni să se uite la copertă. În rest, a fost în siguranţă. Până sâmbătă seara (17 aprilie, în jur de ora 23). Atunci, am omorât “Decât o Revistă”. N-a fost chiar aşa uşor. Dacă la început mi-era frică să nu împrăştii toate foile pe birou, după ce am turtit-o de la jumătate şi am înfipt cuţitul, am reuşit să-i dau de cap. Parcă tăiam carton ca să-mi fac tema la “Lucru Manual”. Eu am avut o disciplină de felul ăsta prin generală. Toate temele mi le-a făcut mama, Simona şi restul mătuşelor mai îndemânatice.
Oricum, n-a fost treabă simplă să reuşesc să rup revista de la mijloc. Aveam senzaţia că am în faţă o pâine foarte crocantă din care zboară firimiturile în şapte părţi. Norocul a fost că DoR e lipită al naibii de bine. N-am făcut mizerie, ba chiar colegii de apartament nici n-au sesizat “crima”.

Acum să explic şi motivul. N-am vrut să văd cât de rezistent e numărul acesta şi nici să aflu ce tip de lipici folosesc cei care se ocupă de asta. Vorbisem cu Monica şi îi spuneam că o să apară DoR şi la Iaşi. Pe 12 aprilie. Aşa ştiam atunci. Între timp, a întârziat puţin, dar a ajuns. Am fugit la Cărtureşti cu două temeri în buzunar: una legată de faptul că nu o să mai prind publicaţia, a doua că stabilisem cu Monica o chestiune.

Era vorba să luăm revista, să o înjumătăţim, să ne scriem una alteia câte un mesaj şi asta să ne fie amintirea după 3 ani în care am fost colege de facultate. Am făcut aşa cum am stabilit şi acum avem fiecare câte o bucată de DoR. Asta nu schimbă lucrurile cu nimic şi nici nu mă face să am vreun regret că nu o am pe toată. Diferă doar un singur lucru: data în care am scris mesajele (eu pe 17, ea astăzi).

Luaţi de citiţi “Decât o Revistă”. Face bine la ten, la sănătate, la prietenii şi la câteva zile în care adormi mai fericit. Vă rog să mă credeţi pe cuvânt! Hai, lectură cu spor! :)

Zi și tu

opinii