iA


Povești din 2015 (care m-au făcut mai bună)

Scris pe de Oana Filip

Anul ăsta a fost într-un mare fel, dar ce știu sigur că rămâne, la finalul lui, sunt poveștile. Trăite, citite sau ambele. Le-am ales pe cele spuse de alții, dar care au schimbat ceva în mine. În mai bine, sper.

12316144_10201483908775898_3307109165851472248_n

— dintr-un mail de la cineva drag, venit la țanc —

Sigur mai sunt și altele al căror link l-am rătăcit, dar am preluat modelul sănătos de la DOR și am început să le salvez. Mi-aș dori să le dai o șansă fiecăreia și să o lași să curgă prin tine, să își facă de cap. Nu de alta, dar fiecare are leacul ei.

  • When I’m gone — o serie de scrisori de la un părinte către fiul lui. M-a trecut prin multe stări și pe-alocuri s-a lăsat cu boceală.
  • What Steve Jobs taught me about being a son and a father — o întâmplare copleșitoare și o morală tăioasă despre neputința de găti ultima mâncare favorită pentru cel drag:
    ”… no matter how seemingly small, can have a profound effect on someone else’s life; we just don’t often get to see how we’re touching them.”
  • Living with psoriasis —Laura, pasionată de box, povestește despre cum e să trăiești cu boala asta care te mănâncă de vie: ”Laura remembers the peeling and cracking and bleeding and flaking. Most of all, she remembers the pain.”
  • All about my mother: it’s amazing what the living expect of the dying — o prăpastie infinită între mamă și fiică, o dorință nebună de a nu prelua un model negativ și o moarte liniștitoare: ”She wanted to be a connoisseur of things, an expert. She wanted to believe she was an intellectual. Once, among a group of semi-strangers, I heard her refer to herself as an academic.”
  • Bread is gold — un crez al pâinii, închinat mai puțin alimentului în sine și mai mult simbolului care ne adună la aceeași masă.
  • Nancy grows up — amintiri strânse în fiecare an, din vremuri în care niște părinți mișto își serbau un copil mișto. Am auzit de înregistrarea cu pricina de la Robert Krulwich via The Power of Storytelling.
  • The invisible woman with autism — reportaj despre ce și cum simt femeile cu autism, dar nu numai. Despre statistici, frici și alte anxietăți.
  • Jeong Kwan, the philosopher chef — relația dintre mâncare și Dumnezeu, produse locale și rugăciune, artă și experiment: ”Here were flavors so assertive they seemed to leave vapor trails on the tongue. Somehow, all of it was vegan. (…) Let nature take care of it.”
  • Why we should give free money to everyone — De Correspondent, noua obsesie în materie de produse editoriale, a scris o întreagă poveste despre lipsa banilor și impactul asupra oamenilor săraci și cum problema e mai simplă decât pare: ”It shouldn’t come as a huge surprise that giving them money is a great way to reduce that problem.”
  • Sunați-l pe Dumnezeu — pe Lina Vdovîi am mai citit-o și cu alte ocazii, dar materialul ăsta e de departe preferatul meu, chiar dacă subiectul te macină fără milă.
  • Dorința lui Alin, Doamnele din Ferentari, Un sat pentru Mădălina, Cu empatia la psiholog, Generația ’98 — doar câteva dintre preferințele din casa DOR. Cu ocazia asta, topul preferat de scriitori de acolo s-a extins.
  • Running shoes are potent symbols in marathon memorial exhibit — când eram mică nu știam ce înseamnă să dai papucii cuiva, dar parcă nici nu mă așteptam vreodată să văd că există și un astfel de sens într-o pereche de încălțăminte.
  • Comunități Creative — o poveste care abia începe, aveți răbdare cu mine.

Asta-i tot. Ultimul articol din 2015 care apare în prăvălia asta, un an în care simt că m-am apropiat mai mult de mine, în care mi-am făcut curaj să mă ascult și să mă înțeleg.

Vă mulțumesc că v-ați mai odihnit mintea și sufletul pe aici.

Să vă meargă toate strună!

What I wouldn’t give for just a moment to hold
Yeah, I live for this feeling, this everglow
So if you love someone, you should let them know
Oh, the light that you left me will everglow

Zi și tu

opinii