iA


Povești din 2017 (care m-au făcut mai bună)

Scris pe de oana

Anul ăsta am scris două articole pe blog. Două, da. Dacă ar exista o doamnă dirigintă a bloggerilor m-ar mustra. Sau mi-ar pune patru în catalog. Direct cu stiloul, nu cu creionul. Partea bună e că doar eu am cheile de la prăvălia asta. Poate să se adune praful sau să strălucească podelele, eu sunt cea care dau socoteală. Mie.

21552115_10204385667118043_5480241403216369534_o

Fotografie din Syracuse, unde mi-aș dori să mai ajung măcar o dată

 

Dacă ar fi să țin un scor e clar că în 2017 am citit rușinos de puține cărți per se. Digital mi-am dilatat pupilele în multe rânduri, însă am ținut prea puține coperte în brațe. Mă rog, hai să nu fac din articolul ăsta o mare nostalgie, ci mai degrabă un triumf al poveștilor www-iste care mi s-au lipit de suflet.

La fel ca în 2015 și 2016, ordinea este aleatorie. Să aveți poftă!

  • Cutremur în orașul vulnerabil de la DOR m-a făcut să vorbesc mai des despre subiectul ăsta sensibil, să mă gândesc la ghiozdanul de prim-ajutor, să stârnesc întrebări legate de siguranța la birou și alte asemenea. E un articol care ar trebui să ajungă la cât mai mulți dintre noi.
  • Poverty isn’t a lack of character; it’s a lack of cash este un TED talk via Rutger Bregman de la De Correspondent și a bubuit feed-ul de pe Twitter, dar nu numai. O ocazie în plus să ne gândim la sărăcie și altfel decât la o ocazie de a arunca etichete de tot felul.
  • Debbie Millman stă de vorbă cu Brené Brown într-un podcast plin de înțelepciune. Și da, ar trebui să ne apreciem mai mult părinții pentru că au fost mai buni pentru noi decât au fost ai lor pentru ei. E ușor să picăm în fântâna reproșurilor și să nu mai ieșim de acolo, dar hai să fim recunoscători pentru că și-au depășit condiția.
  • Când mai râdem via Dilema Veche vorbește despre ce ne (mai) stârnește umorul în zilele complicate pe care le trăim. Și vorba aia, un pic de umor nu a stricat nimănui niciodată.
  • The danger of convenience vorbește despre comoditatea aproape absurdă pe care o căutăm în orice: în stilul de viață, în găsirea unui partener, în cum ne facem treaba la job: “We can assume that behind almost every new technologically-endowed superpower we accept, at least one unpurchaseable skill or attribute is slowly withering, and it isn’t necessarily a quality we no longer need.”
  • The emotional labor of women in the workplace a ajuns la mine după avalanșa #metoo și pare că s-a potrivit perfect. Deși nu este despre genul ăla de abuzuri și violențe sexiste care mai de care, articolul reușește o echilibristică a argumentelor demnă de aplaudat.
  • How the myth of the artistic genius excuses the abuse of women este o lectură care se poate transforma rapid într-o suită de dezbateri la bere, acasă, la birou. Iar asta e foarte sănătos.
  • The freakishly strong base prezintă mai multe derapaje raționale pe care le facem fără să ne dăm seama. Pe de altă parte, este și un articol despre perseverență și răbdare în obținerea marilor rezultate: “It is so easy to overlook how powerful it can be to take something small and hammer away at it, year after year, without stopping. Because it’s easy to overlook, we miss the key ingredients of what caused big things to get big.”
  • Maya Angelou on living este o pastilă de pe Farnamstreet, un loc în care mă pierd adesea. O colecție de pilde despre viață, spuse onest și cu o claritate care mă topește: “I wish we could stop the little lies. I don’t mean that one has to be brutally frank. I don’t believe that we should be brutal about anything, however, it is wonderfully liberating to be honest. One does not have to tell all that one knows, but we should be careful what we do say is the truth.”
  • Din seria fan înfocat al revistei DOR, aș mai menționa următoarele: Deficit de atenție, Teoria pașilor mici, Case și garduri, Scuipatul lui Apollo și Satul Mădălinei.

Vă las în companie bună și vă doresc un an în care să vă apropiați mai mult de cine sunteți cu adevărat. Iar dacă asta înseamnă să scrieți două articole pe blogul personal vă promit că nu o să vă pară rău. Plaiurile digitale pot aștepta, echilibrul emoțional nu. Să fiți sănătoși! ❤️

Zi și tu

opinii