iA


Despre alinieri

Scris pe de oana

Trăim în bule tot mai comode și mai înguste. Ne alimentăm propriile convingeri și ținem la adevărul nostru cu dinții. Noi știm mai bine, noi avem dreptate, noi suntem cei buni.

26060381_10204789130724381_5887445524830989651_o

Bijuteria de mai sus e semnată de Andra 

Recunosc că schimbarea tempo-ului e grea. Uneori, simți că te calcă trenul. Ești epuizat fizic și psihic. Nu e ușor să vezi că ce părea scris în piatră seacă poate fi șters după o ploaie zdravănă. Nu e convenabil de acceptat că există și alte variante pentru aceeași poveste. Nu e plăcut să îți iei la zdruncinat universul emoțional, intelectual, familial, colegial și să îți dai seama că multe piese din puzzle încep să nu se mai potrivească. Cui îi place să o ia mereu de la capăt? Să fie un fel de Meșterul Manole al propriei vieți?

Cred în puterea alinierilor profunde, de substanță, nu în cele superficiale. Și mai cred că alinierea nu e o destinație per se. Lucrezi la ea în fiecare zi la fel cum speri să devii un om mai bun și mai autentic făcând progres concret, nu proiectând în exterior și scormonind după tot soiul de scuze.

E adevărat că alinierile, personale și profesionale deopotrivă, pot să ne aducă pe nesimțite fix într-o bulă de care vorbeam la început. Însă asta se întâmplă doar dacă am trecut orbește prin proces și l-am lăsat să curgă pe lângă noi. Alinierile exersate cu onestitate, cu dialog incofortabil, dar necesar, ei bine, acestea sunt cele care ne apropie de cine suntem cu adevărat, nu de cine am devenit ca urmare a faptului că am ales calea ușoară.

Vă invit să lăsați scuturile argumentative jos și să încercați să analizați situațiunea și altfel. S-ar putea să fiți surprinși de ce descoperiți. À bientôt!

Zi și tu

opinii