iA


suck my art

Scris pe de Oana Filip

Din când în când mai apuc să citesc şi ce-mi place. Adică: mai mereu fac asta, doar că acum, procesul repetitiv de a ţine în faţa ochilor numai cărţi de domeniu, atât de limitate la subiectul licenţei încât plăcerea se evaporă fără chinuri îndelungate, nu mai e chiar o delectare magică. Când nu fac asta mai apuc să arunc o privire şi pe o bucată de Dilemă, un colţ de BTO, nişte oitzarisme sau vreo campanie inteligentă de pe fubiz.

Acum câteva zile, am revenit (nu ştiu cum, nu mă-ntrebaţi) pe 10001arte. Nimic rău în asta, a nu se înţelege greşit şi a se evita etichetările răutăcioase. Aici, adică acolo, am dat de „Suck My Art”. În afara faptului că titlul se regăseşte în vreo două imagini, restul rămâne metaforic.

Proiectul este mai degrabă o revoltă, deşi e mult şi un pic impropriu spus, la adresa societăţii consumeriste în care ne învârtim. Conceptul are sub umbrela lui o serie de valori pe care le promovează în scopul de a înţelege şi de a ne adapta într-un mod sănătos (pe cât posibil) la realitatea de după uşa de la intrare. Regulile îs simple, nu necesită cărţi care să te înveţe cum să trăieşti şi nici nu-ţi îmbuibă mintea, deja leneşă, cu tot soiul de principii demne de a fi zgâriate pe pereţi.

Ca orice idee bună, prinde contur pe hârtie. A se (re)vedea schiţele şi schemele ciudate făcute cu pixul de culoare roşie de oamenii luminaţi de la la DoR.
„Concept de provenienţă exclusiv urbană, „Suck My Art” se naşte pe hârtie, într-o serie de lucrări expusă într-o galerie (la Anaid)Suck My Art este despre ceea ce ne place în viaţa de zi cu zi, despre cum privim lucrurile şi de cât de pregătiţi suntem să acceptăm societatea contemporană cu tot ce aduce ea, despre libertatea ta, dar şi a celuilalt de lângă tine.”

Dar avem o „esenţă autentică” a valorii care să descalifice ceea ce aleg eu în mod cotidian să mă reprezinte? Mai poate spune cineva, apud Baudrillard, că obiectele-fetiş de care mă înconjor „au o prezenţă patetică ce indică eşecul relaţiei umane şi izolarea mea într-un univers narcisist”? Poate. Poate avea şi dreptate. Dar sucks. (de-acasă la ea)

Povestea a avut un ecou cel puţin interesant pentru mine. Sper că nu v-am plictisit.
Cheers! 🙂

Zi și tu

opinii