care pe care?
Scris pe de Oana Filip
Pentru mine, lucrurile sunt foarte clare în privinţa cărţilor. Îmi place să citesc cuvintele tipărite pe foile pe care le pot simţi. Îmi plac cărţile cartonate, îmi place că uneori apare pe fiecare pagină scris autorul, alteori mi se pare o epatare fără margini. Nu cumva să uiţi că el a scris povestea respectivă şi nu altcineva.
Îmi mai place că pot să pun un semn de carte atunci când iau o pauză. Unele dintre ele sunt luate din librării, altele meşteşugite spontan, din ambalajul de la biscuiţi.
Nu contest eficienţa unor gadgeturi precum E-reader-ul, nici economia majoră pe care am putea să o facem fiecare dintre noi şi toţi la un loc. Nu mă deranjează nici faptul că apariţia cărţilor electronice au facilitat capacitatea de lectură. Ba dimpotrivă, e chiar bine că oamenii pot citi cu orice prilej.
Cu toate acestea, trebuie să recunosc că mă încadrez la categoria „old school”. Prefer să car o carte de 300 de pagini în ghiozdan sau să o citesc seara în linişte.
[De apreciat optimismul şi veselia din filmuleţul de la Google, realizat de Buck.]