iA


gânduri din toulouse

Scris pe de Oana Filip

Am primit în seara asta o scrisoare cum de multă vreme nu am mai avut în faţa ochilor. Chiar dacă e în format electronic, a reuşit să treacă cu uşurinţa de barierele impuse de monitor. Am citit fără suflare cuvintele înşirate pe două pagini, fără să mă opresc pentru vreun semn de punctuaţie dublat sau alte chestiuni de editare.

Doar din când în când mi-am dat seama că ultima oară am vorbit cu Andreuca (prietenă bună, care momentan trăieşte în Toulouse) acum ceva timp şi că niciuna nu am realizat că deja sunt 6 luni de când a plecat.

Câteodată, parcă e nevoie de câte o poveste scrisă fără oprire, de o sumedenie de întrebări retorice, al cărui răspuns nu ai cum să îl ştii (şi e mai bine aşa), ca să îţi dai seama că unele prietenii rămân la fel de „proaspete” la 3 blocuri distanţă, dar şi la peste 1.000 de km.

Cu riscul de a părea o „insensibilă”, incapabilă să ţină nişte gânduri departe de blog, vă împărtăşesc câteva gânduri din scrisoare. Nu pentru a demonstra ceva, nici pentru a vă face părtaşi la altceva, ci poate pentru a vă încuraja să vă amintiţi mai des de persoanele dragi.

„Oaaannaa! Ce repede trece timpul. Trece asa de repede incat nici nu stiu cand am plecat de acasa si uite ca se fac luni bune de cand sunt aici. Desi timpul trece, sunt lucruri care nu se vor putea schimba. Imi este dor, ma gandesc la tine, vreau sa fim fericite si sa impartasim bucurii pentru ca gasesc in tine un prieten statornic.”

À bientôt!

Zi și tu

opinii