iA


ce am învăţat de la ligia adam. în pat.

Scris pe de Oana Filip

Înainte de vă povesti cum a fost la TM, simt nevoia să vă precizez un lucru: acest text va fi unul lung. Nu pentru că mi-am propus asta, ci pentru că n-aş vrea să omit vreun aspect. Aşadar, dacă aveţi chestii mai bune de făcut în această duminică, go ahead!

Ultimele 5 zile au fost geniale pentru mine. Am început cu participarea la conferinţa ecomTIM, alături de o grămadă de oameni mişto. Tot acolo am cunoscut-o (finally!) pe Ligia Adam, aia de se ocupă cu online communication la BORTUN•OLTEANU.
Trecem rapid peste partea în care Ligia trebuia să ajungă la ora 23:30, în care mi-am alungat somnul cu un documentar despre viaţa lui Kennedy Jr. şi în care mi-am pus prea multe întrebări tâmpite legate de cum o să mă înţeleg cu tipa-care-are-poză-cu-spatele-pe-FB. Da, i-am zis-o şi ei: m-a terorizat fotografia aia zile întregi.

În camera 204, am stat la poveşti până noaptea târziu cu Ligia, o tipă genială, cu care se poate râde sănătos minute în şir. A, tot cu ea se poate savura extrem de rapid un vin franţuzesc. Replica „Dă-l pe gât!” va rămâne mult timp în mintea mea. Bineînţeles, există şi altele, dar alea le păstrăm pentru uz intern.
Tot de la Ligia am învăţat că spontaneitatea înseamnă să te duci îmbrăcată pe jumătate în pijamale la Biserica Piaristă. Să încerci să faci poze din stradă, să fii claxonată (oare şi înjurată?) de maşinile cu număr de TM, fac şi ele parte din acelaşi registru.

Pe lângă episodul cu pricina, din ultima noapte petrecută împreună, trebuie menţionat faptul că berea nefiltrată de la „Fabrica” mi se potriveşte mai bine. Se pare că şi Ligiei, altfel nu-mi explic cum a terminat-o înaintea mea.
Tot cu ea am colindat prin Timişoara, când de fapt trebuia să stăm cuminţi la workshop-ul de la ecomTIM. Cel puţin un lucru bun s-a întâmplat cu această ocazie: mi-am dat seama că am abilităţi semnificative de orientare. Ligia, trebuie să recunoşti că fără mine ai cerut un taxi care trebuia să te ducă la clădirea din faţă (nu mai mult de 50 m). Muhaha!

Ba mai mult decât atât, am reuşit să găsim cofetăria la care Ligia a mâncat acum 5 ani cea mai bună prăjitură, dar şi magazinul „Bega” de unde ne-am luat brăţări la fel. Aici e un soi de pact, doar de noi ştiute, dar care ne ţine aproape chiar şi la peste 500 de km. 🙂

Kidha, (pentru cei care ciripesc pe Twitter), m-a învăţat o sumedenie de lucruri faine, pe care le voi folosi la momentul oportun. De la ce înseamnă răbdare, determinare, pasiune şi până la cât de importante sunt relaţiile într-o agenţie, cert e faptul că mi-a oferit o bucăţică din povestea ei, lucru care mă face să zâmbesc fără oprire. 😀

Simt nevoia să mulţumesc echipei de la BORTUN•OLTEANU, atât pentru gândurile bune pe care mi le-au scris, cărţile de vizită cu „Independence is beautiful”, cât şi pentru posibilitatea de a merge la ecomTIM şi de a avea parte la o experienţă foarte mişto. Cheers!

A, să nu uit: salutări călduroase lui Spic! 🙂

————————————————————————————
Câteva perle culese cu grijă:
La TM, într-un menu: pilaf de orez
La TM, într-o cofetărie: Vreau un Fanta!
La TM, Ligia Adam în camera 204: Ne vedem la 8.30 şi ceva
La Sibiu, un prieten: La ora doi noaptea

Zi și tu

opinii