zaim şi ben
Scris pe de Oana Filip
Am terminat de citit romanul Adinei Rosetti – Deadline. L-am început leneşă, în vacanţă, dar l-am terminat repede. Nu mi-am impus niciun ritm de lectură, nu mi-am făcut aşteptări de vreun fel.
În schimb, acum am o mulţime de gânduri. Nu dintre cele care mă vor năuci, care nu îmi vor da pace, dar gânduri care te îndeamnă să stai un pic şi să te-ntrebi în ce lume de învârţi.
Romanul de debut al autoarei e de-a dreptul genial. Mi-a plăcut tare mult şi îl recomand călduros. Nu doar celor care se confruntă cu deadline-uri, care au de făcut .ppt-uri, TO DO list-uri sau alte acareturi, ci tuturor care vor să savureze o poveste tragică, emoţionantă pe alocuri, nedreaptă la tot pasul, presărată cu secvenţe moralizatoare, creionate cu multă fineţe.
Zaim şi Ben sunt personajele mele preferate. Ar mai fi câteva, nu multe, dar cele două sunt cumva reprezentative pentru subiectul cărţii. Zaim e un simbol al unor vremuri trecute şi prezente, de care ne lovim sau nu, dar pe care le ignorăm cu lejeritate. Face colaje dintre cele mai inspirate, trăieşte într-o ghenă, iubeşte porumbeii şi rămâne fidel prieteniilor din trecutul său.
Ben e un motan care va ajunge să poarte numele de Tom, din cauza unor întâmplări complicate la care ia parte mai mult sau mai puţin direct. Dă dovadă de inteligenţă (cineva sigur mi-ar spune acum „in your face”), răbdare şi chiar de un gram de iubire.
Vă las curioşi şi vă îndemn să luaţi cartea în braţe. E una din lecturile plăcute, în care se alternează armonios mai multe planuri narative, în care personajele sunt conturate cu mare grijă, în care începutul e bulversant, iar sfârşitul ironic.
Melodia am preluat-o de pe blogul autoarei – „De-a şotronu”.
Numai bine!