De o bună bucată de timp, simt că iau parte la tot mai multe provocări. La unele am fost întrebată dacă vreau să particip, la altele m-am implicat direct, fără prea mult tam-tam. Din ambele situaţii am avut mereu de câştigat, iar de atunci încep să mă gândesc serios că îmi place să trăiesc povestea asta.

Pentru mine, provocarea este echivalentă cu ieşirea din zona de confort. Depăşirea liniei autoimpuse şi trecerea spre dezvoltare. La asta duc toate acţiunile la care luăm parte, nu? Indiferent de chipul şi asemănarea ei, provocarea are şi un rol educativ, numai bun de valorificat.

În DEX, a provoca are o grămadă de sensuri, printre care şi 1. v. instigare. 2. v. asmuțire. 3. sfidare, sfruntare. În Oxford Dictionaries, înţelesul care predomină în explicaţii este cel de task or situation that tests someone’s abilities.
Empatizez mai mult cu a doua variantă. Cel puţin asta simt că experimentez în ultima vreme. E un sentiment plăcut, care mă îndeamnă să văd un pic mai departe decât am făcut-o (poate) ieri.

Imaginea de mai sus este din „Le scaphandre et le papillon”, unul din filmele mele preferate. Tot de acolo este şi citatul acesta: „Hold fast to the human inside of you, and you’ll survive”.

Voi cum vă raportaţi la provocări?

Comments

comments