În mai puţin de o oră, Claudiu m-a covins să mă implic într-un proiect al Fundaţiei Comunitare Iaşi. Habar n-am dacă ştia dinainte că îmi place să beau cafea, dar m-a scos într-un loc drăguţ, unde am stat la poveşti. A vorbit mult, repede, a gesticulat pe măsură, a ridicat şi a coborât tonul încât mi-a dat senzaţia că asist la o piesă de teatru.

Se uita cu ochi mari la mine şi îmi explica rolul pe care FCI îl are în comunitate şi cum vrea să crească. După o introducere în care eu am spus 10 cuvinte, Claudiu m-a întrebat dacă vreau să ajut cu partea de copywriting şi comunicare pentru „Drag de Iaşi”. Cică profilul meu de FB l-a determinat să îmi propună un asemenea proiect. Nu ştiu de ce, dar am simţit că e sincer şi că nu încearcă să folosească descrieri pompoase pentru a mă covinge. Nu era cazul.

Am acceptat.
Am uitat (din nou) să fac o recapitulare rapidă a iniţiativelor în care sunt deja implicată. Am spus „da” la un proiect în care cred şi pe care îl consider a fi un soi de lucru bun care se întâmplă în Iaşi.

Faptul că fac parte din nebunia asta îmi oferă un sentiment plăcut de bine, de împăcare, de recunoştinţă, de autoconvingere că voluntariatul + lucrul cu drag sunt de departe cele mai frumoase experienţe de care poţi avea parte. 

Vă recomand călduros să luaţi catalogul la răsfoit şi să mergeţi la licitaţie. Cei 5 beneficiari sunt de-a dreptul fascinanţi şi merită să le cunoaşteţi povestea direct la faţa locului.

*Am plăcerea să lucrez cu Adi Mironescu şi Alecsandru Grigoriu de la IDEGRAFO.

[Cineva m-a întrebat acum câteva luni: „Oana, dar tu mai faci voluntariat?”
Ei bine, cred că am răspuns deja.]

 

Comments

comments