iA


Înainte de toate, maturitate

Scris pe de Oana Filip

Ideea articolului de faţă mi-a picat cu tronc acum mai bine de două săptămâni. Rar mi se întâmplă să las la decantat atât de mult, dar se pare că de data asta mi-a ieşit. Şi bine am făcut că nu m-am hazardat.

934666_3421847481227_876594451_n

Maturitatea e un cuvânt care arată cu degetul mare către adulţi. Ei sunt cei care trebuie să dea dovadă de aşa ceva, de parcă ar fi pus un pariu permanent cu viaţa. Cred că, de fapt, maturitatea, pe o care o înghesuim adesea pe acelaşi raft cu seriozitatea, spune multe despre toţi cei care o îmbrăţişează şi poate şi mai multe despre cei care o lasă la uşă şi închid clanţa zgomotos.

S-au adunat vreo şapte ani de când îmi fac veacul în Iaşi şi aproape tot atâţia de când îmi bat capul, de plăcere, cu una alta. În toamna asta, am simţit mai acut ca niciodată, că ce ne lipseşte la nivel local, mult prea des, nu e îndrăzneala, potenţialul, dorinţa, bunăvoinţa, încrederea sau puterea de muncă. E chiar maturitatea aia din titlul meu care a ieşit cu rimă, dar fără intenţie.

Cred că maturitatea e cea care ne îndeamnă să încetăm să luăm la răsfoit, la analizat cu lupa, pe jumătate nejustificat, un proiect, un festival, o iniţiativă. La fel, tind să afirm că tot despre maturitate vorbim şi când lăsăm scenariile la o parte ca să vedem imaginea de ansamblu şi să nu mai trăim într-un scepticism care nu duce la nimic bun.

Mă refer, să-mi fie cu iertare dacă întind vreo coardă prea tare, la curajul de a vedea, dar mai ales de a aprecia, binele ca destinaţie finală şi colectivă, nu ca un interes individual, de tranzit. În cuvinte mai puţine, de a lăsa la o parte implicarea strict personală, filtrul strict subiectiv şi judecăţile strict nuanţate. Ne orbesc şi ne fac să cernem făina printr-o sită care nu-i pentru asta.

Una peste alta, indiferent că e vorba despre FILIT, care da, are şanse mari de tot să fie steaua din fruntea Iaşului şi tare m-aş bucura, despre SoNoRo, care ajunge în oraş săptămâna viitoare cu două concerte, ambele cu intrări gratuite, sau despre orice altceva care reuşeşte să ne scoată din casă cu sutele, mi-ar plăcea la nebunie să învăţăm să spunem „Bravo!” mai des şi să ne bucurăm sincer că cineva face o schimbare în bine, de care ne putem bucura în gura mare.

Până la urmă, ce poate fi mai frumos decât să facem din Iaşi un mare hit, un oraș de care ținem cu dinții, nu din care să fugim care-încotro? Şi nu de dragul de a dovedi ceva cuiva, ci tot pentru noi, ăştia aproape 300 de mii, care batem Copoul în lung şi-n lat.

Zi și tu

opinii