iA


Acasă începe să fie mai mult o stare şi mai puţin un loc

Scris pe de Oana Filip

E de departe cel mai lung titlu şi nu pentru că mi-aş bate eu capul cu stimabilul Google, ci pentru că exact aşa simt. Şi când e vorba de sentimente nu prea mă lasă inima să le pun în cuvinte puţine.

547810_228655423972143_280769583_nFoto credit: Adrian aka Blahzay

Deşi sunt la mai bine de 100 de kilometri de ceea ce numesc şi mi-e clar ca lumina zilei că poartă titlul de acasă, azi am trăit un pic din povestea de acolo. Până la urmă, îmi place să cred că un loc înseamnă oamenii pe care îi asociez cu el, nu spaţiul ăla teritorial, mai mic sau mai mare. Iar când mă refer la acasă, îmi zboară mintea la părinţi, la bunica, la diriga din generală şi încă la vreo două trei experienţe. Altfel spus, trăirile, fie ele cum o fi, definesc acasă, nimic altceva.

Ei bine, astăzi mi-am amintit ce înseamnă „bun ca la mama acasă”, cum e să ai pâine făcută tot acolo, de ce e bine să te încumeţi să dai un pahar cu apă fără să apară pe bon, cum mâncatul nu are de-a face cu cronometratul, ci cu statul împreună.

Toate astea le-am resimţit din plin la CUIB, un loc plin de căldură şi de sinceritate, de la cap la coadă. De la cei care îţi recomandă bunătăţile care te aşteaptă dincolo de uşa bucătăriei, la muzica pe care ai asculta-o minute în şir, la bucuria de a fi apreciat şi de a arăta înapoi recunoştinţă şi până la sentimentul plăcut de parcă ai fi în sufrageria unor prieteni dragi, care nu se supără dacă le răscoleşti printre lucrurile la care au muncit cu patos şi încăpăţânare.

Fiecare cu CUIBul lui, dar zău că ăsta de care am dat eu astăzi e într-un mare fel. Şi cum vorba lungă-i sărăcia omului, treceţi în vizită pe acolo. Vă spun cu mâna pe inimă că veţi pleca mai relaxaţi şi mai împăcaţi cu voi înşivă.

CUIBule, să te ţină balamalele mult şi bine! Nu de alta, dar aş vrea să mă simt ca acasă de fiecare dată când îţi trec pragul.

Zi și tu

opinii