Ce bine că blogul ăsta nu cere explicații. Măcar el, ha ha! Well, merită totuși să știe că nu am stat de pomană de la ultima cheie băgată-n broască. Dimpotrivă, am avut parte de fel-de-fel de experiențe.

Ce mă macină, sau bucură, cine știe cu adevărat?, e că unele dintre ele sunt similare cu ale celor apropiați. E vorba despre un path plin de căutări și încercări, dar mai ales de încercări. Nu de alta, dar generația asta din care fac și eu parte pare să fie îndrăgostită de experimente. Și nu-i rău deloc. Ah, de fapt nu doar noi, ci tot mai mulți, indiferent de buletin și carieră. Vorba cuiva, I proceed by trial and error. Deh, altfel cum să știi ce îți șade mai bine și unde e locul în care chiar poți să ai un impact generos?

Oricum, să nu care cumva să credeți că e vorba de neloialități de vreun fel. Ci de frici, cred. Anul trecut m-am călit așa de bine, ca o ceapă aurie, nu făcută fum, încât am învățat să trăiesc, dar mai ales să accept șirul lung de incertitudini. Revenind la spaime de tot felul, cele pe care le remarc, uneori la mine, alteori la cei dragi, sunt mai degrabă capcane pe care ni le întindem singuri. Uneori pentru că ne e teamă de necunoscut, alteori pentru că e mai comod să fie ușor sau măcar să fie la fel.

Cât timp știi și ce nu vrei, nu doar ce vrei, ești salvat. Cât timp te agăți de valorile care te definesc, ești pe drumul cel bun. Cât timp îți asculți șoaptele venite din interior, ești echilibrat. Cât timp ești liber, ești fericit.

Comments

comments