iA


Cât poți să recuperezi?

Scris pe de oana

Am intrat, cheile încă nu au ruginit. De tot. Prăvălia asta are nevoie de mai multă atenție și disciplină. Scriu asta ca data viitoare când ajung pe aici să-mi fie rușine dacă o spun iar.

1462777_10201442166270883_1471490974_o

Photo credits: Cristina Poncu

În weekendul trecut am citit DOR #23, cu tema — Recuperări. O colecție de povești care m-a dat jos din pat la 7 am ca să aflu mai repede ce urma să se întâmple cu Cristina Neagu, Florentina, Nelu Tilie sau alte personaje descusute în acest număr. Mi-a trebuit ceva timp să diger câteva dintre episoadele narate de echipajul DOR. Bonus, mi-a stârnit alt șir de întrebări. Pe una o am în minte de măcar doi ani, dar în ultimul s-a acutizat: Cât poți să recuperezi?

Ca să dansăm pe o melodie cu un sunet mai curat, curiozitatea completă este: Cât de mult poți să recuperezi dintr-o relație care s-a diluat profund? Firea mea de moldoveancă, uneori radicală, e că nu prea poți, că e o amăgire să spui că te revezi cu cineva după o grămadă de timp și totul e natural. Poate fi. La suprafață. Sau dacă relația a evoluat odată cu persoanele respective, a trecut și ea prin aceleași experiențe sau a știut pașii de dans. Dar nu despre asta vorbeam, ci despre un context în care totul s-a disipat până aproape de dispariție.

Personal, sunt în unele scenarii în care nici nu mai vreau să recuperez. Și nu dintr-o încăpățânare (tot de moldoveancă), ci pentru că tot chinul reapropierii e superficial. Dacă nu am reușit să ținem pasul cu ce ni s-a întâmplat și nu am sărbătorit acele small wins sau big failures împreună, cum am putea să ne aliniem din nou și să avem o energie comună?

N-am putea.

Zi și tu

opinii