Povești din 2016 (care m-au făcut mai bună)
Scris pe de oana
Anul trecut am început un inventar de povești și le-am ales pe cele care mi s-au lipit de suflet. Am purces la treabă și în 2016, deși recunosc că m-am apucat de strâns link-urile abia prin vară (?). Le trec într-o ordine care nu are de-a face nici cu data la care au apărut sau la care m-am împiedicat de ele în lumea digitală, nici cu impactul pe care îl au asupra mea.
Hai să purced la treabă că ș-așa lumea încă mai are de cumpărat cadouri, de găsit globul perfect, de făcut trăsnăi la #SecretSanta, de învârtit într-o oală, de rupt un colț de cozonac.
- ”O temă inactuală: Fericirea”, de Andrei Pleșu via Dilema Veche. O perspectivă bună la casa omului din multe motive. Apropo, uneori poate nici nu trebuie să scriem despre fericire, ci să învățăm să o trăim mai des, să o căutăm mai mult.
- ”Culture of the kitchen: Wylie Dufresne” via Madfeed, pe care l-am descoperit la Adelicii.ro. Mi-a plăcut mult asocierea universului culinar cu ideea de echipă, de trib și cum fără o conexiune de felul ăsta nu prea există nici performanță, nici bucurie.
- ”Becoming disabled” via New York Times sau de ce e nevoie să ne antrenăm empatia și puterea de acceptare. Și cum, de fapt, termenul în sine de dizabiliate înseamnă mult mai mult decât ce reușim noi să surprindem atunci când îl aruncăm într-o conversație.
- ”Oameni între oameni” via Scena9 e o poveste copleșitoare. 9 luni petrecute în canal. A pornit de la o curiozitate de foto-reportaj și s-a încheiat cu o analiză profundă a relațiilor interumane și cum evoluează ele în funcție de spațiu, timp și valori.
- ”Francesco Tonelli: from Master Chef to photographer” e un articol luuuuung (și foarte bun) pe Medium. Merită toată atenția. M-a impresionat lupta pe care o poate duce cineva pasionat cu adevărat de gastronomie, sacrificiile de care e în stare și reinventarea pe care și-o asumă.
- ”If you want to be a better person, find something to do outside work” via Quartz. Rezonez mult cu ce-și-mai-ales-cum e dezvăluit în acest articol. Și nu doar pentru că are un titlu care m-a stârnit, ci pentru că avem nevoie și de altceva decât un laptop. Cred cu tărie că viața e mai savuroasă de atât și că îi putem trăi intensitatea în tot felul de forme și texturi.
- ”How Chef Yotam Ottolenghi reset the table” de magicul Michael Paterniti. N-ai cum să nu te îndrăgostești de cum scrie jurnalistul ăsta. Apropo, l-am văzut la The Power of Storytelling 2015, iar de atunci îl urmăresc în fel și chip: “Sometimes we’ll make something and think it’s perfectly nice, but it’s not ‘Ottolenghi,’.”
- ”Why do we teach girls that it’s cute to be scared?” de Caroline Paul. Și pe ea am auzit-o live la aceeași conferință spectaculoasă, chiar anul ăsta: ”When I worked as a firefighter, I was often scared. Of course I was. So were the men. But fear wasn’t a reason to quit.”
- ”Cărăușa” via Casa Jurnalistului mi-a cam dat la ficat din multe puncte de vedere, însă prefer să nu le lipesc aici. Stai cu ochii pe ei și îndrăznește să iei la răsfoit și povestea cu pricina. E despre decizii fără noimă, droguri, închisoare, căsătorie și dorința unui viitor mai bun.
- ”A cycle of violence: when a woman’s murder is called ‘understandable”’ via The Guardian. Fix asta am scris imediat după ce l-am citit: e sâmbătă, 30 iulie și mi-e cald, iar articolul ăsta mi-a adunat sprâncenele de prea multe ori.
- ”Words with (I wish we were more than) friends” via New York Times. O poveste despre o relație digitală în care fiecare își construiește un univers propriu pe care e nevoit să îl deconstruiască ca să poată să își trăiască viața mai departe: ”It’s strange to miss someone you have never actually met.”
- ”Invizibilă nu pot să devin”, povestit Oanei Sandu, ”Un 8 de nota 10” de Andreea Giuclea, ”#justacomposer” de Sabina Ulubeanu și ”Patru ani de libertate (în muncă)” de Ana Marica și Cătălina Contoloru sunt preferatele mele din ultimele două numere semnate de DOR.
Simt că lista asta e cumva reprezentativă pentru cum a fost 2016. Intens emoțional și intelectual, cu o sumedenie de victorii mai mici și mai mari, dar mai ales cu bucuria că am dansat alături de oameni frumoși, gata să învețe tot felul de pași și să accepte momentele în care s-au mai călcat pe vârfuri.
Grijă mare la colesterol și să aveți parte de sărbători de poveste.🍷