Având în vedere că sunt acasă, locul în care lenevesc în neştire, nu îndrăznesc să promit că mai apar cu vreun bazar de link-uri până la finalul anului. În schimb, am adus pe tarabă alte acareturi. Într-o ordine care nu ţine nici de alfabet, nici de cronologia evenimentelor, 2012 a fost şi încă mai este un an frumos. Iar din frumos-ul ăsta luaţi ce vreţi: oamenii, întâmplările, experienţele, proiectele, plimbările, cărţile, pe fiecare în parte şi pe toate la un loc.

2012 a fost ca o cursă de alergat, în care m-am uitat puţin în urmă şi foarte mult la linia orizontului. A fost cu mai multe zile în care m-am trezit devreme şi m-am culcat la fel. A fost cu mâncare mai sănătoasă şi mai mult sport. A fost cu mai puţini oameni aproape şi cu mai multă încredere în ei. A fost mai epuizant şi pe plan personal şi pe cel profesional. A fost cu mai multe bucurii aşezate cu grijă în sertarul #astăzimi-aplăcut. A fost cu mai multe decizii bune şi mai puţine proaste.

Aproape de final, cred tare mult că nu numărul proiectelor, al oamenilor care mi-au zis „Bravo!”, al sarcinilor împlinite fără cusur, al rândurilor în plus puse la CV-ul clasic sau virtual, al zero-urilor din cont, mă definesc. Mai degrabă încrederea şi plăcerea nemărginită de a face unele şi curajul de a renunţa la altele.

Încă nu ştiu dacă trebuie să îmi fie frică de 2013 sau pur şi simplu să mă bucur de cum mi se aşterne în faţă. De cum pot să îl modelez, de cum îl voi face să fie mai mult al meu şi mai puţin al altora.

Ce ştiu sigur e că atâta vreme cât mă trezesc cu poezia lui Iv în minte ceva e bine.

Oana, chiar şi în momentele de lucru febril
În sâmbetele cele incerte de inceput de april
Că eşti îmbrăcată în pijamale cu balene sau în civil
Şi dacă te uiţi la televizor sau scrii ceva pe mobil
Te rog mult, nu uita să rămâi acelaşi adorabil copil.

Comments

comments