Următorul pe lista personajelor (despre care voi mai pomeni pe aici) este Bogdan Bîşcă. Momentan e preşedine la PRIME Iaşi, dar face şi alte lucruri frumoase, printre care şi fotografii. Se plânge că de ultimele nu prea mai are timp, dar sunt sigură că vor reveni zilele în care stătea ore în şir cu aparatul în braţe.

Dacă la început l-am considerat un încăpăţânat şi jumătate, astăzi mi-am schimbat aproape radical părerea despre el. Spun aproape radical pentru că încă mai are momente de catâr, dar de cele mai multe ori sunt justificate cu argumente puternice.

Ghidează cu mare grijă organizaţia din care face parte. Chiar dacă e vorba despre voluntariat la mijloc (făcut full-time), nu e atât de simplu să coordoneze peste 20 de oameni şi vreo 10 proiecte. În PRIME, a fi preşedinte înseamnă mai mult decât pregătirea şedinţelor şi semnarea actelor. Este vorba despre luni întregi de muncă, motivare şi încă o dată, de încăpăţânare.

Acum, vorbim despre ea în sensul de păstrarea unui anumit mod de lucru, de promovarea unor valori care au pus bazele organizaţiei cu 6 ani în urmă, de dorinţa de a fi din ce în ce mai buni.

 Dacă e să îi asociez lui Bogdan două cuvinte, cred că acelea ar fi răbdare şi realism. Prima pentru că fără ea s-ar fi lăsat păgubaş de multe activităţi, proiecte şi alte cele, a doua pentru că îi place să fie cu capul pe umeri, iar asta e bine.

Pe lângă asta, e şi vecinul prietenul ideal de plimbări, discuţii lungi şi încurajări.

La mulţi ani senini, Bogdan! 🙂

Comments

comments