Simona spunea că deciziile importante nu se iau seara. Ei bine, a avut dreptate. Dimineaţa eşti niţel mai lucid, ba chiar mai curajos.

Lasând asta la o parte, astăzi am cântat. Am încercat, mă rog. Păcat că m-am blocat după primele 2 versuri, deşi am repetat asiduu înainte. Împreună cu mama, am reuşit să duc la capăt o strofă. 🙂

E ziua ta, mămico,
În dar ţi-am adus inima
Şi crede-mă, mămico,
Un dar mai frumos nu se putea.

Am vrut sa-ţi culeg o floare,
Un mic ghiocel frumos,
Dar până la urmă moare
Şi cui e de folos? (…)

[versuri via Alex Moldovan, un blogger mişto, pe care îl citesc cu mare drag.]

Comments

comments