Care e geografia ta interioară?
Scris pe de oana
Sunt în aeroportul din Iași. Zâmbesc că iar m-am apucat să scriu. Nu știu ce anume din aceste spații de tranzit mă îndeamnă să iau tastatura în brațe. O fi toate viețile condensate aici, posibilități infinite, nerăbdare de a pleca sau de a te întoarce, lumi care sunt nevoite să se ciocnească, destine în tranzit.
Lucrare de Radu Carnariu, la Aeroportul din Iași. „Freedom este o cămașă de forță supradimensionată cusută din hărți școlare vechi, recuperate din arhiva Colegiului Național de Artă „Octav Băncilă” din Iași.” Foto credits: Galeria Artep
Iar asta mă duce cu gândul la geografia interioară a fiecăruia, la rolul unei busole (sau mai multe) și felul în care ne ghidează devenirea, la cămașa de forța a artistului Radu Carnariu. Zilele astea, conturul acestei geografii e mai degrabă neclar, incomplet, chiar șters pe alocuri. De parcă granițele au dispărut cu totul și nu într-un sens bun. Nu ca pe o formă de ne apropia unii de alții, ah ce bine ar fi!, ci ca pe o neașezare, o confuzie, o ceață așezată pe inimă, o cusătură care ne strânge pielea până lasă urme adânci.
Cum mai arată geografia interioară când nu avem răbdare să ascultăm, să oferim empatia despre care tot vorbim, să ne vedem în complexitatea noastră, să întreținem dialogul prin curiozități, nu să-l sugrumăm prin vehemențe? Și, mai ales, pe ce plăci tectonice se mai clădesc munții când valorile trec ca vântul printre creste? Astăzi sunt unele, mâine altele, iar poimâine poate că nici nu ne mai întoarcem la ele deloc.
Poate că e o ocazie să ne revedem cu noi înșine, să ne amintim din ce aluat suntem făcuți, să reașezăm părți din harta care ne va ghida mai departe. Prin lentila asta, capăt speranță. Iar cuvântul ăsta mă trimite direct în universul lui Massimo Bottura și proiectul “Art is 100000.”
—
ART IS ONE.
Every morning we look into the mirror and ask ourselves: Who am I?
We search for truth.
We search for depth.
We search for meaning.
ART IS NO ONE.
To understand who we are, often we have to immerse ourselves in the dark.
Know everything, to forget everything.
Step back, to step forward.
And find ourselves anew through discovery, creativity, and experimentation.
ART IS ONE HUNDRED THOUSAND.
Cooking, and art, create spaces for multiplicity and help push thought forward.
Through exchange, confrontation, and contamination with diverse people, ideas, and cultures , we expand the possibilities of who we can become.
“Our kitchens, like our identities, condense all the collisions, gestures, emotions, and memories that belong to one, no one, and one hundred thousand.”