iA


Am ajuns

Scris pe de Oana Filip

Acasă.
A fost una din puţinele vacanţe care m-a prins nepregătită. De obicei ştiam din timp unde plec, de ce mă duc acolo, la cine, cât stau şi cum nu o să ma plictisesc. Vara asta a fost altfel, dar nu de regretat! 🙂
Ne-am hotărât (eu şi alţi 3 prieteni) să plecăm lelea prin ţară. Totul a fost spontan rău de tot! Uneori atât de spontan încât ajungeam şi la mici controverse legate de cazare (nu s-a lăsat cu pumni în ochi, pete pe haine sau pastă de dinţi pe pijama). Totuşi, nu ne-am interesat prea mult de pensiuni, hoteluri, n-am desenat o hartă înainte să plecăm şi nici n-am vrut să avem un „desfăşurător” al excursiei.
Ne-am suit în primul tren de la Suceava spre Braşov unde am mâncat ieftin şi bun, asta cu ajutorul unui amic care face facultatea acolo. Ne-a fost ghid cât am zăbovit şi a reuşit să ne urce pe Tâmpa cu telegondola chiar şi când ploua cu găleata. Centru vechi e impresionant, străzile lipsite de câinii comunitari te face să te simţi mai protejat, lipsa de îmbrânceală din mijloacele de transport în comun te ajută să etichetezi oamenii ca fiind civilizaţi şi extrem de calmi.
Următoarea destinaţie vă rog: Sinaia. Păi la Sinaia nu-s multe de văzut, dar e Peleşul care îi atrage pe turişti mai tare decât ai putea crede. Englezi, polonezi, spanioli, italieni, nemţi, români, toţi erau foarte entuziasmaţi de ce oferea palatul. Uneori mi-au dat impresia că erau aşa de fericiţi că au ajuns până aici, încât te mirai că tu care eşti la o aruncătură de…tren nu ai fost în stare să ajungi mai devreme să vizitezi zona. Mi-a plăcut mult şi-l recomand celor care au răbdarea să-l vadă în compania unui ghid!
De la Sinaia am zis să mergem tot într-un oraş care începe cu litera „S”. Doamnelor şi domnilor: SIBIU! Oraşul de care m-am îndrăgostit şi locul în care am mâncat cea mai bună îngheţată. Păcat ca nu e un centru universitar la fel de puternic. Asta a fost singura deziluzie peste care am trecut destul de uşor. Muzeul Brukenthal, centrul istoric, prima ediţie a Festivalului Internaţional de Cultură, Biserica Evanghelică, Piaţa Mare şi Piaţa Mică, Podul Mincinoşilor, sunt doar câteva din atracţiile pe care nu ai cum să le ratezi dacă ajungi în zonă. Un atuu al oraşului este şi punctul de Info Turism foarte practic, uşor de folosit, disponibil şi în engleză, fiind amplasat destul de bine.
Şi dacă tot ziceam de litera „S” ne-am îndreptat spre destinaţia finală din această peripeţie: Sighişoara. Îmi stă pe…tastatură să zic: păcat că erau aşa mulţi turişti. Aici, marea de străini care a venit să viziteze cetatea nu a mai lăsat aceeaşi impresie plăcută ca la Sinaia. Doze de bere aruncate pe stradă, pungi de plastic, pahare de unică folosinţă la tot pasul, coşurile de gunoi pline până la refuz şi altele din aceeaşi gamă. Lăsând la o parte mizeria pe care nu aveai cum să o ignori e bine de mers şi aici . Chiar dacă nu foarte impresionant (având în vedere că o parte era în reabilitare), priveliştea de care te bucuri dacă urci Scara Şcolarilor e extrem de agreabilă şi relaxantă.
Mai mult decât ce am scris mai sus, mi-au rămas în cap următoarele: am învăţat să joc wist, am râs pe tren mai mult ca oricând, am ascultat pe cineva cântând la chitară în drum spre casă, am făcut farse noaptea, am avut parte de tarife decente, am mers 100 şi ceva de persoane+bagaje într-un autobuz cu doar 40 de locuri (long story, but we`re safe!), am întâlnit cel mai irascibil controlor CFR, am rămas cu multe amintiri plăcute şi cu un zâmbet larg pe faţă.

A întrebat cineva unde o să mergem data viitoare? Răspunsurile posibile: Apuseni/Maramureş.

Revin cu fotografii imediat ce le adun pe toate! 😀

Zi și tu

opinii