Pe rafturile bibliotecii (ce-i aparţine Simonei) am dat de câteva cărţi frumoase, numai bune de citit în perioada asta. E vorba despre „Apă pentru elefanţi” de Sara Gruen şi „Moartea lui Bunny Munro” de Nick Cave. Mi-a plăcut prima mai mult decât a doua, deşi nu îşi are locul această ierarhie. Scriitura e diferită, intervenţiile autorului minime într-o parte, duse la extrem în cealaltă, subiecte controversate în ambele, deşi raportate la timpuri, oameni, societăţi distincte.

Recomand călduros romanul autoarei Sara Gruen. În câteva cuvinte pot spune doar că e o poveste captivantă despre circul american din anii 30. Secretele din spatele culiselor, relaţiile interpersonale, consecinţele tragice ale celor care nu respectau legile nescrise sau pur şi simplu destinul tânărului Jacob Jankowski te ţin cu cartea în mână ore în şir.
„Sara Gruen îşi provoacă cititorii la noi nopţi nedormite. “Apa pentru elefanţi” este ultimul roman al autorului american care scrie după reţetă, dar scrie bine.” (de aici)

Despre Nick Cave nu ştiu de-i rost să precizez prea multe. E cert încă de la primele pagini că stilul şi personalitatea autorului se construieşte cu fiecare rând citit. Înjurăturile, uneori vulgare, alteori doar amuzante, bancurile seci, viaţa dezordonată, caracterul josnic şi imoral, sunt doar câteva din elementele cheie care îşi găsesc locul în romanul „Moartea lui Bunny Munro”. Am apreciat modul direct şi franc de a povesti lucrurile, precum şi relaţia mai puţin obişnuită dintre tată (prea des beat şi egoist) şi fiu (inocent, dar mândru de mentorul său). Pe lângă asta, mai merită menţionate şi reproşurile, criticile la care nu m-am putut abţine pe parcursul lecturii, dovadă că într-un fel sau altul m-am implicat în evenimentele relatate.
„Moartea lui Bunny Munro e mai mult decât o lectură superbă. E, în acelaşi timp, şi o lectură sfâşietoare. Cave îşi scrie romanele aşa cum îşi scrie versurile melodiilor: cu erupţii de singe, pucioasă şi fulgere. El reuşeşte să ajungă la mintea şi la inima cititorului şi e în stare să îi înmoaie genunchii.” (de aici)

Ca să trec uşor de la beletristrică la cărţi de specialitate, zic doar că m-am oprit la „Cum să creezi reclama de succes” de Dominic Gettins şi „Copywriting. Successful writing for design, advertising and marketing” de Mark Shaw (Mulţumesc Andreea! :D). Ambele sunt geniale, deşi a doua a fost mai aproape de ceea ce căutam şi de ceea ce apreciez la o astfel de lectură. Nu mă refer doar la caracteristicile fizice (foi, copertă, mărimea fontului ş.a.), ci cu precădere la cele legate de conţinut. La fel cum spuneam într-un post de acum câteva zile, e printre puţinele cărţi de domeniu care oferă cu adevărat o serie de informaţii bine structurate, coerente, calitative.
De cele mai multe ori apelez la această alternare, tocmai pentru că mă fereşte de rutină şi mă ajut să-mi păstrez entuziasmul şi plăcerea şi într-o parte şi-n cealaltă.

Urmează „Bufoniada” lui Kurt Vonnegut şi „Marţi cu Morrie” de Mitch Albom. Pe rând şi în acelaşi ritm relaxant, dar agreabil.
Nu-mi dau deadline ca doar sunt în vacanţă. 🙂

Comments

comments