Încă nu a venit. Nu înţeleg ce aşteaptă. Mai mult optimism, mai mult veselie? Nu ştiu dacă are şanse, lumea e cam ciudată. Altfel spus, ciudat de iritată, de uşor de supărat, de sensibilă şi de uitucă. Am sentimentul că nu se mai râde ca înainte, la fel de colorat şi zgomotos.
Astenie fără primăvară. Parcă nu prea se potriveşte. O lene generală se citeşte pe feţele noastre, indiferent de momentul în care ne izbim unii de alţii.
Numai zilele senine ar mai putea schimba starea asta plată care ne limitează la schimburi de cuvinte monosilabice.

Presimt că-i pe-aproape. Puţintică răbdare s-avem!

p.s. Melodia e în ton cel puţin cu vremea, dacă nu chiar cu mai multe lucruri. O ştiu de la Diana şi-i mulţumesc. Să o ascultaţi relaxaţi, până la capăt.

Comments

comments