fotografii şi un "dreptunghi la ochi"
Scris pe de Oana Filip
Nu am găsit poze din copilărie în care să apar nud şi nici nu mi-am făcut album de familie. Nici măcar nu am un aparat foto profesionist, deşi mi-ar plăcea. Ba chiar aş urma şi câteva cursuri dacă aş sti unde. Totuşi să nu ne depărtăm de subiect.
Cu siguranţă ştiţi emisiunea Garantat 100% a lui Cătălin Ştefănescu. Cu siguranţă vă şi place dacă aveţi cât de cât gusturi culturale sau cel puţin apreciaţi profesionalismul moderatorului. Nu de mult timp a avut un invitat din zona artei contemporane: Cosmin Bumbuţ. Nu ştiu dacă vouă vă spune ceva, mie nu mi-a declanşat nicio imagine, niciun gând la momentul respectiv.
Pentru cine nu ştie, Cosmin Bumbuţ e unul din cei mai buni fotografi români, premiaţi la o mulţime de concursuri şi festivaluri naţionale şi internaţionale. În afară de asta, seamănă cu Moby, iar sarcasmul evidenţiat cu fiecare frază rostită este unul foarte natural.
Călătoriile l-au ajutat să-şi contureze o imagine proprie asupra fotografiei şi să încerce să-şi pună amprenta pe fiecare poză. Tot datorită vizitelor făcute în jurul lumii i-a venit ideea să înfiinţeze o publicaţie de profil la care colaborează cu oameni pasionaţi – „Punctum”. Apropo de oameni, în emisiunea cu pricina, Cosmin a făcut clar un lucru şi nu s-a sfiit să dea şi argumente: nu mai lucrează cu persoane care nu merită, tocmai pentru că îşi consideră timpul scurt şi preţios. Asta nu neapărat din cauza unei agende pline de probleme ce necesită a fi rezolvate într-o perioadă relativ scurtă, ci din dorinţa de a face lucruri puţine, dar calitative.
„Punctum” e o revistă care îl reprezintă şi totodată un loc în care reuşeşte să aducă în atenţie personalităţi care de care mai valoroase, dar mai puţin cunoscute de publicul larg. De asemenea, este introdusă şi o secţiune legată de istoria fotografiei pe care artistul o consideră esenţială şi o recomandă călduros iubitorilor acestei lumi fascinante.
„Cred că ăsta e farmecul unei fotografii bune: să arăţi un lucru obişnuit într-o manieră personală. Toată lumea a văzut cîini şi pisici, bătrîni, ţigani, copii jegoşi, apusuri şi răsărituri… eu mă abţin să declanşez la „prima vedere” şi întotdeauna mă gîndesc cum aş putea să-mi fac subiectul să arate mai bine, mai inedit.” (C.B. într-un interviu foarte fain)