iA


ceva negru care nu e cola

Scris pe de Oana Filip

Când aţi măcinat ultima oară boabe de cafea? Cu cine eraţi? Era ploaie, era soare? Mirosea a cafea toată casa?
Mi-e dor de aerul parfumat al cafelei. De sunetul acela care mă enerva la culme. Nu eu savuram fiecare picătură. Aşa cum spunea cineva, undeva, nu-mi amintesc unde, pentru mine prima cană de cafea a fost ca un semn că m-am făcut mare. Nu am lungit fiecare sorbitură la o discuţie inteligentă şi nici nu am ştiut să o savurez din plin.
Dimpotrivă, am băut-o destul de încruntată, mi se părea amară şi după a treia linguriţă de zahăr. Acum beau cafea din când în când, aproape niciodată făcută de mine. Ştiu că cea de la ibric, pregătită la foc potrivit pe aragaz e pe placul multora, însă n-am ajuns la starea de entuziasm pe care o au adevăraţii degustători. Cei care se trezesc cu ochii pe jumătate deschişi şi care ştiu din ochi câtă apă trebuie pusă la fiert.

Cred că îmi plac oamenii care beau cafeaua cu cap. Asta şi din cauza colegilor de apartament care poartă acest miros încă de la prima oră.
Dacă ce spun eu e lipsit de nuanţă, vă redau câteva rânduri scrise de Emil Brumaru. Scriitorul vorbeşte de vreo 3 cafele pe zi, fiecare cu povestea şi înţelesul ei.

„A bea cafea?

Cafeaua se soarbe gură cu gură, îndelung, începând uneori de dimineaţă, de fapt cam întotdeauna, când cuvintele au nevoie doar de un mic brînci, un bobîrnac îndesat, ca să se alăture unul de altul în fraze parcă curgând de la sine.

Apoi vine a doua cafea, mai lentă, preparată la acelaşi aragaz, pe acelaşi ochi, mereu acelaşi, nu aş face o cafea pe un alt ochi…o fi o superstiţie? Cu a treia cafea revine tristeţea, ziua dusă aiurea, iremediabil pierdută, cum îţi pierzi, în fond, toată viaţa…şi mai revine şi lectura, groaza că vei muri fără să mai recitezi cărţile-cult pentru tine…sau altele, noi, descoperite întâmplător (uneori după indicaţii extrem de mici, de neluat în seamă, numai că eu le iau, iau lectura foarte în serios…e viaţa, multiplele vieţi în care nu te ofensează nimeni, nimic…respiri liber prin foile altora, prietenii tăi adevăraţi încă din adolescenţă – atunci singurătatea putea căpăta forme mortale, dar te salvai, te salvai, te salvai…).
A bea cafea? A trăi întru CAFEA!”

Despre cafeaua voastră ce-aţi spune? E amară, e târzie, e zilnică sau nu-i deloc?

Zi și tu

opinii