Acest articol va fi haotic. Din mai multe motive. Da, ştiu, scriu cam telegrafic. Să-mi fie cu iertare, dar îmi este somn. În ultimele 38 de ore, am dormit doar 4. Acesta e unul din motivele pentru care, acum, chiar în clipa asta, mi-e lene să redactez două texte.

Aş fi vrut să-mi păstrez din coerenţă, o chestie bună de altfel, dar contextul nu mă lasă. O să-mi dau totuşi silinţa. Pe lista mea erau trecute vreo 3 subiecte: DoR#3, vacanţa-şi-ce-cărţi-faine-am-citit. Pe al treilea l-am uitat deja.

Despre DoR-ul cu Otto pe copertă aş avea multe de spus, toate subiective şi, probabil, fondate doar de starea şi aşteptările mari legate de acest număr. Într-o ordine (cumva) aleatorie, articolele care mi-au plăcut mult sunt cele despre Cristi Puiu, imediatul românesc, metrii pătraţi de libertate, ghidul de citit în stele, speaking romanian, fashion de România şi toate însemnările despre publicitate, inclusiv introducerea lui Andi Moisescu.
Povestea punkerului de 16 ani e şi ea plină de învăţăminte, de amintiri legate de vârsta (ne)bună în care tâmpeniile par lucruri serioase. Cu toate astea, nu e genul de relatare care să trezească în mine mai mult decât simpatie pentru editorul care a semnat textul. 🙂

Pe de altă parte, articolul despre Cristi Puiu l-am citit pe nerăsfulate, m-a îndemnat să privesc cinematografia românească prin alte lentile, m-a ajutat să descopăr nu doar un regizor, ci o întreagă industrie. Mi-a plăcut de la cap la coadă, l-am recomandat cu drag şi prietenilor.
Surpriza acestui DoR, în ceea ce mă priveşte, biensur, a fost seria de texte despre publicitatea românească, înlănţuite frumos şi puse genial în valoare prin intermediul vizualului.

La final de jurnal, ca să spun aşa, cred cu tărie că DoR rămâne deocamdată o colecţie de gusturi, scriituri, pasiuni, plăceri jurnalistice şi de piese aflate în plin proces de modelare pentru o reconstrucţie mai frumoasă a realităţii. A, câteodată, am senzaţia că citesc un blog printat, unul destul de elitist, cu cititori recunoscători şi cu un dialog isteţ.

Ca să răspund şi la întrebarea de pe FB a celor de la Decât o Revistă, mi-ar plăcea să văd publicitate pentru brandurile: Cărtureşti, Muzeul Ţăranului Român, Okian, Rom, Dacia.

Accept înjurăturile voastre printre dinţi, dar mă opresc aici. Revin cu celălalt subiect în zilele următoare. Nu de alta, dar nu vreau să adorm cu capul pe tasatură.
A bientot! 🙂

p.s. DoR#3 a ajuns în Germania. Willkomen!

Comments

comments