iA


micul prinţ şi marile întrebări

Scris pe de Oana Filip

Astăzi am citit povestea lui Antoine de Saint-Exupery. Mi-au rămas ochii mai mult timp pe două pasaje. Vi le redau şi vouă.

„Căci nu-mi place ca această carte a mea să fie citită superficial. Mă încearcă o mâhnire când povestesc amintirile astea. (…) E un lucru trist să uiţi un prieten. Nu toată lumea a avut un prieten. Şi pot şi eu să ajung ca unul dintre acei oameni mari pe care nu-i mai interesează decât cifrele. (…) În fine, voi greşi în anumite detalii mai importante. Dar acest lucru va trebui să mi-l treceţi cu vederea. Prietenul meu nu dădea niciodată explicaţii. Mă credea asemănător lui.”

„Omenirea ar putea fi înghesuită pe cea mai măruntă dintre insuliţele Pacificului. Oamenii mari, bineînţeles, nu vă vor crede. Ei îşi închipuie că ocupă mult loc. Se cred importanţi precum baobabii. Îi veţi sfătui aşadar să facă socoteala. Doar se dau în vânt după cifre; treaba asta le va plăcea. Dar nu vă pierdeţi vremea cu această pedeapsă şcolărească. E inutil. Aveţi doar încredere în mine.”

Cui nu i-a căzut în braţe această carte, să fugă spre librărie.
A, recomand varianta însoţită de CD. Iar CD-ul să fie semnat de Florian Pitiş.

[Photo @via]

Zi și tu

opinii