Anul ăsta nu mi-am mai făcut „Wishlist” de ziua mea, mi-am lăsat prietenii şi familia să îşi bată…papucii prin magazine, fără să le dau tips&tricks. Finalul a fost fericit, am primit lucruri pe care le vroiam cândva, dar de care am uitat între timp. Din categoria asta, ţin să menţionez desenul de la Maria.

Pe numele de buletin de Paşcani, Maria Galan mi-a fost colegă de facultate, de PRIME Iaşi, de proiecte, de cafele, de râsete şi multe altele, iar acum mi-e prietenă dragă, mutată la Bucureşti, pentru un master pompos. 🙂
Tot ea desenează pe ce apucă, are un fel de penar cul cu tot felul de chestii cul în el, printre care şi un stilou de care are o grijă exagerată. Mai are şi alte lucruri, dar puteţi trăi liniştiţi în continuare, fără să aflaţi chiar tot.

Am vrut o amintire de la ea înainte să plece în capitală şi să-şi cumpere harta Metrorex. Mda, doream un desen, lucru pe care i l-am şi zis de altfel. Dacă în cazul Monicăi stabilisem să fie DoR#2, adică jumătate din el, Mariei i-am dat o „sarcină” mai uşoară.
Deşi îndeplinerea ei s-a lungit pe nesimţite la câteva luni (există explicaţii, trebuie să ne credeţi!), acum două zile aveam un plic în poştă. În el, trei desene şi un fel de scrisoare. Pe scrisoare, multe rânduri scrise ordonat, printre care şi:

„Sper să îţi placă, totuşi, rezultatul final. Intenţia mea a fost mai mult decât onestă :D, până la urmă, arta nu trebuie să te facă să exclami Wow ce frumos! , ci, mai degrabă, ,>Ce interesant! Ce-a fost în mintea pictorului când a creat aşa ceva?,> Arta care nu trezeşte întrebări e plictisitoare.”,>

Maria, îţi mulţumesc mult pentru desenul care o să ajungă pe peretele din camera de la Iaşi şi la care o să mă uit în fiecare zi. Iar ca să vezi că schimbul e cumva reciproc, deşi nu echitabil, pun aici o fotografie făcută în Franţa, special pentru tine.

A bientot!

Comments

comments