iA


alambicat

Scris pe de Oana Filip

Cred că e un cuvânt potrivit pentru ce simt acum. Iar ce simt acum derivă din faptul că la tot mai multă lume le e dor de ducă. Şi nu orice fel de dor, unul de ăla nebun, care ţipă, care îţi ghidează toată energia spre plecare.

Una departe, poate chiar peste ocean. Important e să ieşi din ţară şi să fie pe termen lung. Să pleci pentru experienţe noi, pentru „mai bine”. Nu ştiu dacă gândul ăsta de „mai bine” vine la pachet cu dorinţa de a părăsi locurile în care te învârţi de ceva ani sau e doar o coincidenţă.

Când toată povestea asta cu plecatul „în afară” era rostită de persoane cu care nu aveam o legătură puternică, parcă nici nu mă interesa. Nu îmi păsa că au luat decizia asta.
Acum s-a cam schimbat macazul. Când am conştietizat (în această seară) că e posibil să plece un om la care ţin tare mult, am început să gândesc dincolo de o banală călătorie. Am dat drumul la sacul cu întrebări, cu scenarii şi am rămas pe jumătate în aer.

[Muzica rămâne cu noi. Mereu.]

Zi și tu

opinii