iA


herghelia dumbrava, poveste cu final liber

Scris pe de Oana Filip

Ieri am descoperit unul din locurile alea mişto, de care prea puţini au habar. Herghelia Dumbrava, cunoscută şi sub denumirea de „Herghelia Măriei Sale” e un obiectiv demn de menţionat în excursiile #dinRomânia. Merită pus pe orice hartă turistică şi promovat ca atare.

Mi-aş fi dorit să spun că am găsit singură zona asta superbă, însă nu e aşa. Andreea Marc de la Icar Tours m-a invitat la o degustare de vinuri de Bucium, împreună cu alţi oameni faini din Iaşi. Pe lângă cele 4 soiuri de vin,

unul de şampanie şi două de tărie, au participat la activităţi dintre cele mai relaxante. Apropo de vinuri, mi s-a confirmat ce ştiam deja: că voi rămâne o iubitoare de vinuri demidulci şi demiseci. Fetească Regală e de departe preferata mea.

Demonstraţia celor 4 puşti îndrăgostiţi de echitaţie a fost momentul meu preferat. Nici plimbarea cu trăsura nu a fost mai prejos, chiar dacă aveam senzaţia că e posibil să zbor din ea în orice clipă. Bineînţeles, entuziasmul lui Ilie Ciomaga, vinificator la Cramele Buciumului e de-a dreptul molipsitor. A reuşit să ne educe simţurile şi răbdarea pe care trebuie să o avem pentru un vin, astfel încât experienţa să fie pe măsură.

De liniştea şi pacea de pe chipul oamenilor de

acolo nici nu ştiu dacă mai are sens să vă povestesc. N-as putea reda niciodată seninătatea din ochii lor. Vorbesc cu atâta patos de ce se întâmplă la herghelia de armăsari, de antrenamentele pe care le fac, de copiii care i-au vizitat în cadrul taberelor, încât tot ce îţi rămâne de făcut e să îi admiri şi să te bucuri că i-ai cunoscut.

Cele 6 ore petrecute la Herghelia Dumbrava au reuşit să mă scoată dintr-o stare de moleşeală generală şi să îmi dea energia de care aveam nevoie. E un loc pe care vi-l recomand călduros şi de care puteţi profita la orice sfârşit de săptămână, dar nu numai. Veţi întâlni oameni buni în adevăratul sens al cuvântului, cum poate nu aţi avut şansa până acum.

Pe curând! 🙂

***

Nu mă pot abţine să vă spun ce m-a durut în toată experienţa de ieri. În timp ce lumea se aventura bucuroasă pe şa, uitând aproape să respire, eu am stat de vorbă cu Damian şi Costeluş.

Primul face echitaţie de 1 an, în timp ce al doilea are vreo 10 la activ. Amândoi vorbesc relaxat despre concursurile la care au participat sau despre antrenamentele pe care le fac în fiecare zi, inclusiv în weekend.

Mi-au povestit senini de momentele în care au fost aruncaţi de pe cai, de echipamentele scumpe pe care trebuie să şi le cumpere, de campionii naţionali care au plecat de la herghelie, de faptul că nu plătesc niciun leu pentru antrenamente.

În clipa în care mi-au spus că anul ăsta e prima oară când nu mai participă la competiţii la ei acasă, m-am întristat. Herghelia Dumbrava nu are niciun sponsor şi automat nici fonduri să organizeze un astfel de concurs. Pe echipamente nu apare sigla nimănui, cel mult un petic cusut cu grijă. Bani pentru cizme noi sau alte asemenea nu există.

Mi-e frică de un angajament măreţ pe care aş putea să îl iau asupra mea, însă mi-ar plăcea să îi ajutăm pe cei 4 copii de la Herghelia Dumbrava. Sunt peste 70 de cai de care personalul trebuie să aibă grijă, iar costurile sunt destul de ridicate.

Ce ziceţi? Îi ajutăm să revină pe teren şi să sară peste obstacole?

Mai multe fotografii găsiţi pe Facebook, unde am creat un album intitulat „Herghelia Dumbrava”.

Zi și tu

opinii