iA


Surprizele vin pe tăcute

Scris pe de Oana Filip

E curios cum unii oameni reuşesc să îmi senineze clipele fără să îşi dea seama. Pur şi simplu mă trezesc la sfârşitul unei zile că cineva drag îmi face o surpriză. Curios e că pentru persoana respectivă gestul cu pricina nu e considerat a fi ceva special. Pur şi simplu a împărtăşit o bucurie, fără să realizeze că pentru mine înseamnă mult mai mult decât simplul fapt că a optat să îmi spună.

Ştiu sigur că nu aţi auzit de „A în ţara cuvintelor”. Nici nu aveaţi cum. Sunt cea dintâi cititoare a blogului cu denumirea asta. Tocmai am lecturat primul articol semnat de Adriana, în care povesteşte cum îi şade mai bine ce a însemnat pentru ea participarea la prima ediţie APC. M-a emoţionat nu doar sinceritatea care o caracterizează şi care reiese din fiecare cuvânt aşternut în „Experienţa la Atelierul Produselor Creative”, cât faptul că exact proiectul ăsta a fost cel care a convins-o că e momentul să taie panglica „casei” online.

Iar eu, vrând nevrând, fac parte din povestea asta, ocazie care mi-a demonstrat cu vârf şi îndesat că lucrurile bune au un ecou pe măsură. Sau, aşa cum spune Iv cel Naiv:

„când fac un lucru frumos
mă hrănesc din el o vreme
apoi am nevoie să fac încă unul
şi încă unul…”

E unul dintre momentele alea în care conştientizezi că nu banii, imaginea, recomandările, contactele sau vorbele de bine sunt cele care contează la finalul unui proiect. Ceea ce mă face să dorm cu adevărat împăcată e exact genul ăsta de satisfacţie: satisfacţia lucrului bine făcut, care a trezit în cineva o doză generoasă de curaj şi încredere.

Mulţumesc, Adriana!

Zi și tu

opinii