Oameni fel de fel
Scris pe de Oana Filip
Când locuiam împreună cu sora mea purtam discuţii despre tot felul de acareturi. Adesea reveneam asupra celei legate de relaţiile interumane. De cât de mult se îngustează cercul în timp, de cât de puţini sunt cei alături de care vrei să îţi petreci zilele sau nopţile, de faptul că e sănătos să ai doar câteva persoane apropiate, nu o gaşcă întreagă. La momentul cu pricina eram înconjurată de foarte mulţi oameni. Intram în contact cu cel puţin 10 pe zi. Pe unii îi cunoşteam binişor, pe alţii doar pe prenume. Ce îmi spunea Simona mi se părea cel puţin deplasat.
Cum să ajungi să te vezi cu doar trei-patru oameni şi nimic în plus?
Nu doar că a avut dreptate (şi de data asta), dar momentan chiar trăiesc din plin perioada în care ţin aproape de mine mai puţin de cinci persoane. De văzut mă văd cu multă lume, socializez poate cu şi mai multă, despre unii dintre ei ştiu un pic mai multe decât cum arată poza de profil de pe Facebook, cu câţiva aş colabora într-o formă sau alta, iar alţii mi-au intrat pe sub piele fără să îmi dau seama foarte bine când şi cum.
Dintre toţi, vinul, mâncarea şi patul le-aş împărţi oricând cu ochii închişi doar cu trei-patru. Ei fac parte din cercul ăla restrâns de cinci oameni despre care tot vorbeşte Malcom Gladwell: „You are the average of the five people you spend the most time with.„
