Nu întotdeauna e vorba despre PR
Scris pe de Oana Filip
PR-ul devine un cuvânt uzat, ursuz, morocănos. E ca și cum ai spăla prea des o haină. O fi ea curată, miroase bine, dar s-ar putea să fie și lălâie. E aceeași situație ca la dichis, poveste, magic. Te face să te oprești câteva secunde după ce le-ai tastat și te îndeamnă să găsești un sinonim. Altceva, doar să scapi de PR, dichis, poveste, magic.
Plecând de aici, cam prea multe acțiuni sunt considerate din grădina PR-ului. Simpla scriere a unui mesaj pe Facebook, un articol pe blog, o melodie pe care o tot asculți şi o publici într-un colţ al www-ului, o descriere la About, o îndrăzneală să te duci să faci cunoștință cu cineva la un eveniment. Toate sunt umbrite de o suspiciune care are de-a face cu PR-ul. Scrii mesajul cu o atenţie chirurgicală că doar e vorba de brand personal şi toţi ne dorim zestrea asta, textul de pe blog e cu şi despre tine, melodia grăieşte de la sine despre cultura ta muzicală, numele jobului e un mare hit (mai ales dacă e cu „Specialist”, asta aşa, de dragul rimei), iar faptul că vrei să cunoşti pe cineva e pentru că sigur ai un interes.
N-am ştiut că aproape orice acţiune e de PR, la fel cum n-am ştiut că unii sunt atât de incitaţi de folosirea abuzivă sau nu a emoticoanelor pe Facebook.
Ţin să precizez că e cel puţin exagerat să credem că întotdeauna este vorba de PR, de intenţii, de regizări, de scopuri, obiective şi alte asemenea. Uneori, s-ar putea să fie o chestie atât de naivă încât simplul fapt că a generat consecinţe pozitive e aproape o întâmplare.