Cât costă să nu mai crezi?
Scris pe de Oana Filip
Nu îndrăznesc să întorc crezutul ăsta pe toate feţele şi nici nu îmi place să mă raportez la un adevăr absolut. În schimb, încep să înţeleg tot mai bine ce consecinţe apar la suprafaţă când nu mai credem. În oameni, în proiecte, în nevoi, în aşteptări, în promisiuni.
Timpul ăsta în care plutim uşor pe spate, în care evităm prea multă bătaie de cap, în care preferăm colacul de salvare, în care mimăm interestul, în care luăm peste picior realitatea, timpul ăsta în care totul pare organizat ca într-o bibliotecă a unor cititori înrăiţi, ei bine, timpul ăsta se întoarce ca o palmă părintească, a cărei morală ne va însoţi multă vreme.
Să nu mai credem costă. Prea mult. Atât de mult încât suntem conduşi orbeşte spre regrete, spre what if-uri, spre stări de disconfort cu care va trebui să trăim. Cred sincer că preţul e prea mare pentru orice filă de cec şi că înainte de a semna e bine să ne privim în oglindă cu ochii larg deschişi. Şi ce poate fi mai greu de atât?