Cineva spunea că suntem un cumul de experienţe, iar altcineva că fiecare doarme cum îşi aşterne. Cred că somnul e mai dulce în funcţie de ce şi cum adunăm peste zi.

Foto credit: Cristina Poncu

Ca să fiu sigură că visez frumos, deşi mi se întâmplă să mă mai trezesc speriată, încerc să păstrez un echilibru în toate. Uneori îmi iese, alteori ba, după cum reuşesc şi am inspiraţie să le potrivesc. Dacă o parte dintre piesele din puzzle îşi găsesc locul repejor pentru unele e nevoie de mai multă trudă.
Mi-am dat seama, chiar de curând, că eu sunt cea care are la îndemnă foaia cu imaginea completă şi că tot de mine ţine să le aduc pe toate acolo unde trebuie că doar nu există piesă să se potrivească în două locuri. Altfel spus, eu aleg ce flori vreau să plantez la mine în ogradă şi cum mă descotorosesc de buruienile care fac umbră de pomană. Ce ştiu sigur e că îmi doresc să miroase frumos la primăvară pe toată uliţa.

Aşa e şi cu experienţele, situaţiile, spuneţi-le cum vă şade mai bine, la care aleg sau nu să fiu părtaşă. Parte din ele, activă şi implicată până la capăt, cu fapta şi cu vorba. E alegerea mea să îi las pe ceilalţi să pună saci în căruţa la care trag, iar pe deasupra să se proptească şi ei. E de datoria mea să ştiu cât şi cum pot căra la vale şi la deal, fără să fiu sleită de puteri înainte de vreme. E misiunea mea să ţip după ajutor când e cazul.

E un exerciţiu zilnic pe care îl fac şi o cursă lungă la care mă antrenez. Ce-am reţinut fără să mi se spună de două ori e că în funcţie de ce aleg să car în spinare, dar mai ales de cât de mult, o să pot sau nu să ajung la destinaţie, oricare ar fi ea.

Doar nu credeai că oi fi având cine ştie ce puteri magice şi eu nu obosesc niciodată, fizic şi mental deopotrivă?

Comments

comments