Din avion
Scris pe de Oana Filip
La mii de metri înălțime îți dai seama cât ești de vulnerabil. Și nu doar atât.
Să ridice o mână cine e atent la instrucțiunile de salvare pe care le primim în avion. Și apoi să ridice ambele mâine cine își amintește asta: “În caz de prăbușire, vă rugăm să vă puneți masca de oxigen și apoi să îi ajutați și pe ceilalți.” Cuvintele nu sunt chiar astea, esența da.
Câteva experiențe, mai mult sau mai puțin recente, îmi dovedesc că ce se spune în avion e de luat în seamă și când sunt cu picioarele bine înfipte în pământ. De felul meu, îmi pun masca la final de tură. Sau, mă rog, așa am făcut vreme bună, până era să rămân de câteva ori fără aer.
M-am trezit la timp și am priceput că recomandarea stewardeselor nu e de glumă și nici nu se limitează la un zbor sau la o mie. E un îndemn serios și bun de luat în calcul și în viața asta terestră, de zi cu zi, în care ne place ( sau suntem nevoiți?) să o facem pe eroii.
Dar cum putem să salvăm noi vieți dacă primii de care nu avem grijă suntem noi? Și mai mult decât atât, cum să fim sprijinul și șutul-în-fundul-celorlalți, dacă nu suntem în armonie cu noi înșine?
Mi-am promis că nu mă mai joc cu respirația nici în aer și nici pe pământ și mi-am luat mască de oxigen cu mesaj: „Pune-o prima.”