iA


Am trăit mai multe vieţi, mai puţin a mea

Scris pe de Oana Filip

Asta e frica mea. Asta mă macină de ceva timp. Asta mi se pare că ar fi primul răspuns la întrebarea „Ce regreţi cel mai mult?”. Prematură la 26 de ani, e drept.

10424341_10203146886047812_7624079157365729543_nDin lentila Cristinei Poncu

Unele vieţi mi le-am asumat, chiar dacă nu erau în totalitate ale mele. Câteodată pentru că am ales, într-un mod conştient, să fac asta. Alteori pentru că s-a nimerit să fiu prin preajmă.

Unele vieţi m-au prins la mijloc. Câteodată pentru că era vorba şi despre mine şi nu (prea) aveam ce să fac sau aşa am crezut atunci. Alteori pentru că am fost prea disponibilă emoţional, moral.

Unele vieţi m-au umplut de minciună. Câteodată pentru că am acceptat asta, nici eu nu ştiu bine de ce. Alteori pentru că am fost suficient de vulnerabilă şi naivă încât să cred la nesfârşit acelaşi discurs.

Unele vieţi m-au alergat. Câteodată spre piste care m-au ajutat să fiu mai bună, indiferent ce înseamnă asta. Alteori pentru că am dovedit că pot.

Unele vieţi mi-au arătat că sunt singură. Câteodată pentru că aveam falsa impresie că pot şi aşa. Alteori pentru că dacă nu făceam eu nu se întâmpla.

Unele vieţi m-au ţinut captivă. Câteodată pentru că cineva mă manipulase atât de bine încât am uitat (şi) de mine. Alteori pentru că mi-a plăcut foarte mult motivul pentru care mă dădeam jos din pat.

Unele vieţi m-au speriat. Câteodată pentru că mă copleşea gândul că aş putea trece printr-o experienţă similară, negativă desigur. Alteori pentru că m-am simţit neputincioasă.

Unele vieţi m-au făcut să pierd. Câteodată pentru că am făcut suficient de multe greşeli. Alteori pentru că am stat prea mult într-un loc sau lângă o persoană nepotrivită.

Unele vieţi m-au trezit din visare. Câteodată pentru că cineva m-a tras de mânecă sau mi-a aruncat apă rece peste faţă. Alteori pentru că, vorba bunicii mele, „trebuie să înoţi până la capăt”.

Unele vieţi m-au pus pe gânduri. Câteodată pentru că am muncit prea mult la visul altora şi prea puţin la al meu. Alteori pentru că acei „altora” considerau asta o normalitate, nu o şansă, un dar.

Scriu asta pentru mine, cu un scop pur egoist: să nu uit.


DOR
vorbeşte mult despre #noiînceputuri în ultimul număr. Ăsta e al meu.

Zi și tu

opinii