Cineva spunea că luăm forma vasului în care suntem puși sau alegem să fim puși. Adicătelea, avem tăria să ne adaptăm și să supraviețuim, indiferent ce ar însemna asta.

Bijuterie vizuală de Iulia Iacoban

Suntem puțini care construim. Suntem și mai puțini care facem asta pe termen lung. Suntem o mână de oameni care înțeleg de ce au ales drumul ăsta și nu altul.
Nu ne permitem să nu facem mai bine și mai mult. Nu ne permitem să ne ignorăm. Nu ne permitem să rămânem în vasul în care suntem acum. E prăfuit, e sleios, e ciobit.

Avem nevoie de haine noi, de oameni loiali și onești.
De oameni care să rămână true to themselves.

—
Dragă știi-tu-cine,
(oricine-ai-fi)

Te cunosc. Te știu poate mai bine decât toți oamenii care roiesc în jurul tău, de la familie la prieteni și cunoștințe. Prieteni ai mai puțini, cunoștințe îți faci cam des, dovadă că e un grad de superficialitate care plutește în micro-universul tău.

E imoral să vorbești despre loialitate când tu nu ești un om onest. E imoral să îți asumi merite individuale, ele sunt de fapt colective. E imoral să faci un statement la nivel vocal, fără un fundament solid.

Mi-e teamă de oameni ca tine. Mi se par alunecoși și fără valori solide. Ele se modifică în funcție de partenerul de discuție. E ca într-un joc de teatru în care schimbi costumele cu aceeași ușurință.

Îți doresc să ai curajul să te asculți, dar mai ales să te înțelegi. Să pleci urechea la șoaptele venite din interior și să le cerni ca faina bună. Să le dai ascultare până la capăt.

Altfel, rămâi în vasul prăfuit, sleios și ciobit despre care vorbeam.

Fă-ți loc în viață pentru o discuție cu tine.

Cu prietenie și gânduri bune,
Oana

Comments

comments