iA


Două vorbe despre Creativ înainte de cafea

Scris pe de oana

Sunt pe picior de plecare într-o vacanță de o lună. E cea mai lungă ieșire de felul ăsta și cea mai neplanificată. Știu unde mă duc doar în prima parte, în rest o să mai văd din mers. E un exercițiu de care simt că am nevoie. Nu de alta, dar mai mereu am știu încotro. Sau am crezut că știu.

Fotografie de harnica Oana Gociman de la prima ediție — Mădălina Teler

Înainte să plec, simt nevoia să împărtășesc câteva gânduri despre Creativ înainte de cafea. Apropo, dacă nu ați fost pe fază, am lansat și o invitație de înscriere la newsletter. Fără spam, fără zgomot inutil. Îl voi scrie în tihnă și îl voi trimite când voi simți că am ce să scot în lume.

Primesc multe sugestii cu privire la experiența la care m-am înhămat alături de o gașcă de susținători. Cred că se întâmplă asta pentru că oamenilor le pasă, motiv pentru care sunt recunoscătoare. Și mie îmi pasă, poate chiar mai mult de vreme ce eu am cheile de la casă ca să zic așa, iar asta poate însemna că uneori voi alege să las recomandările să treacă pe lângă mine ca un râu de munte.

Nu sunt căpoasă gratuit, ci îmi doresc să protejez core-ul Creativ înainte de cafea și să îmi reamintesc constant de ce m-am apucat de pus cap-la-cap experiența asta.

Am speranța că ce urmează să înșir aici îi va ajuta și pe cei care au recomandările la purtător să vadă un pic mai departe. Cum ar zice bunica mea — să își ia pielița de pe ochi.

Că trebuie să fac mai des evenimentul ăsta pentru că oamenii așteaptă.

Nu o să încep o filozofie cu privire la cuvântul trebuie, deși recunosc că mă abțin cu greu, însă îndrăznesc să spun că e un argument slab.

Oamenii nu așteaptă nimic. Oamenii au viața lor, provocările lor, dilemele lor, anxietățile lor, planurile lor. Poate îți place să crezi asta pentru că îți oferă un soi de validare, însă realitatea e că fiecare are drumul lui. Mai mult, dacă oamenii ar aștepta, așa cum îți place ție să crezi și să proiectezi, probabil că mi-ar scrie că nu mai pot de nerăbdare până la următorul episod. Dar uite, nici măcar tu nu o faci într-un mod sistematic, ci doar când apuci mai arunci un friendly reminder spus pe un ton vehement.

De asemenea, îndrăznesc să îți reamintesc că promisiunea mea a fost onestă încă de la început. Am scris și în povestea de pe site că voi scoate în lume un interviu live ori de câte o să simt că ajung la un soi de profunzime care să mă reprezinte. Nu vreau să bifez nimic pe nicăieri.

Că trebuie să public mult mai des pe Facebook.

De ce? Pentru că mulți fac asta și e un soi de presiune digitală? Nici tu nu știi, e doar un reflex la iureșul ăsta cum că e musai să fii acolo, să trăncănești din plin, să bați din picior, să te afișezi.

Ei bine, eu am ales altă cale. Una în care diluez conștient viteza asta nebună care vine din digital și investesc mai mult timp și energie în întâlnirile în care ne vedem la ochi. Cu alte cuvinte, la o cafea sau un Cico o să observi că am suficiente vești de împărtășit, iar că stând în aceeași cameră va fi mult mai meaningful decât dacă le arunc pe un cont de Facebook și la primul scroll deja dispar.

Pagina Creativ înainte de cafea nu o să fie mai puțin grozavă doar pentru că are conținut cu precădere în apropierea evenimentului. Scopul ei nu este să ajungă la mii de oameni pentru că eu nu o să acomodez experiența asta pentru un asemenea număr. Dimpotrivă, în timp planul e să ajung la o serie de întâlniri cu 10-12 oameni, cu discuții și mai profunde, și mai intime.

Că trebuie să extind conținutul interviurilor într-un podcast.

Asta e o idee care îmi surâde, dar mai mult din prisma învățării. Nu am făcut podcasturi, habar nu am ce presupune aventura asta, doar le consum într-un mod constant și destul de variat. De la Pe Bune, WorkLife, Hurry Slowly, ZeroPlus și până la Reboot, Design Matters și alte asemenea.

Cu toate astea, sunt în punctul în care am nevoie să navighez mai bine prin interviurile live și vreau să îmi dedic mintea și focusul acolo ca să pot să ofer o experiență din ce în ce mai valoroasă. Podcastul mi-ar ciupi din resursele astea și nu-mi place să fac multe just because. Prefer să mă concentrez pe părțile din puzzle care au cel mai mare impact.

Că e un eveniment exclusivist și nu e bine.

Exclusivist pentru cine și nu e bine de ce? Creativ înainte de cafea e o poveste care a pornit de la o nevoie foarte egoistă. Stând atât de mulți ani printre creativi de toate felurile am văzut adesea cât de greu ne este să vorbim despre îngrijorările, demonii și what if-urile care ne fură nopțile. Aproape nimeni nu deschide subiectul pentru că tot digitalul, în special social media, ne-a învârtit mintea astfel încât să ieșim în față cu tot soiul de reușite, mai mult sau mai puțin hiperbolizate.

Nu cred că din așa zisele victorii avem cel mai mult de învățat, ci din momentele de cumpănă. Când ești jos ai o șansă unică: să te reconstruiești diferit, mai aproape de cine ești cu adevărat.

Eu am încăpățânarea să arăt că e okay să fim vulnerabili, să spunem ce nu ne iese pentru că e o ocazie să fim solidari și generoși. Ironia face că dilemele astea care par atât de izolate și de particulare de parcă doar unii se procopsesc cu ele sunt, de fapt, universal. Ne lipsește exercițiul de a le scoate la lumină. Prin Creativ înainte de cafea îmi doresc să creez un spațiu sigur în care să ne facem curaj să le aducem la masa de discuții și implicit să învățăm să fim okay cu diferențele.

Vă mulțumesc tuturor pentru sfaturi, indiferent de forma în care alegeți să le împachetați. Pot să înțeleg că pentru unii sunt must-have, însă, să-mi fie pardon, dar în partea mea de lume lucrurile se văd un pic diferit. Și da, oricât de opacă aș putea părea, cred cu tărie că e datoria mea să protejez firul narativ al acestei experiențe și să mă asigur că fac ce mi-am propus să fac.

Și apropo, următoarea ediție are loc pe 9 iunie, în grădina Pixelgrade dacă ține vremea cu noi. 🌱 Vă spun mai multe în curând.

Să ne revedem cu bine și să fim cât mai mult împreună.

În încheiere, vă las cu un quote dintr-o carte de căpătâi, care pe mine m-a inspirat mult în tot ce înseamnă astăzi Creativ înainte de cafea.

“You are the boss. Hosting is not democratic, just like design isn’t. Structure helps good parties, like restrictions help good design. (…) After the initial shock therapy of honoring and awing, you have your guests’ attention. They want to be there. They feel lucky to be there. They might well be considering giving the gathering their all. Your next task is to fuse people, to turn a motley collection of attendees into a tribe. A talented gatherer doesn’t hope for disparate people to become a group. She makes them a group.”
Priya Parker, The Art of Gathering: How We Meet and Why It Matters

 

Zi și tu

opinii