Mă las
Scris pe de oana
Sunt într-un loc nou în București. Lost and Found. O cafenea la 1 minut de unde stau. E 8:18, beau un flat white și din boxe se aude Kendrick Lamars “Feel.” Sunt singură, nu mai e niciun client. Stau la fereastra pe care, din exterior, citesc “Slow becoming.” Inspir cât de lent pot și expir la fel. Mă simt norocoasă și profund recunoscătoare pentru acest moment. Conștientizez, încă o dată, că viața se comportă cu mănuși de catifea cu mine. Trăiesc un amestec de smerenie, apreciere, bucurie, speranță, încredere, curaj. E viața. Ea știe. Eu doar mă las. Aici și acum.
