Titlul de mai sus, care poate fi la fel de bine o interogaţie, pare un pic ciudat. Când te raportezi la lectură nu e totul atât de bine conturat. Nu e ca atunci când îţi programezi o cină într-un restaurant: sâmbătă, 7 iunie, ora 19, la nefumători. Nici nu ar fi indicat, normal, natural, numiţi cum vreţi, să se întâmple totul ca într-un desfăşurător bine pus la punct.

Lectura o descoperi sau te descoperă, îţi este impusă sau îţi face cu ochiul. Te ademeneşte şireată în cele mai neaşteptate momente şi te ţine prizonier pentru totdeauna. Creşti împreună cu ea, urci şi cobori trepte literare de referinţă, revii când simţi nevoia, nu îţi impui un anumit ritm şi nici nu o scoţi la iveală ca pe o carte de vizită.

Dacă vă aşteptaţi la o altă poveste, să-mi fie cu iertare. Nu cred în istorisiri de felul „La 5 ani, când mergeam spre şcoală, m-am împedicat de o carte şi de atunci lectura mi-a ghidat viaţa.” De altfel, nici voi n-aţi digera o asemenea întâmplare. E normal, sunteţi nişte cititori răbdători, dar înţelepţi.
Vă mulţumesc!

Comments

comments