Parcă şi gândurile sunt mai limpezi în liniştea propriului cămin. Că o fi de la faptul că nu fac mai nimic sau de la bucuria de revedea oameni dragi, habar n-am. În final, contează că totul se linişteste frumos, ca un vin bine decantat.

Photo credit: Alex Pădurariu

A fost un an în care am pierdut lamentabil la capitolul personal, dar m-am ales cu bucurii în alte direcţii. Apoi, am pierdut în sens invers şi am echilibrat câştigul. Sunt recunoscatoare pentru cum a fost, cu bune şi rele că doar aşa îi şade bine omului. Din rele să înveţe şi ce-i bun să repete.

A fost un an în care am învăţat că unde nu-i bine nu-i de stat şi nici de acceptat. Iar binele ăsta ia forme în fel şi chip. Totuşi, ce-i de protejat ca un leu e binele ăla sufletesc, care te lasă să dormi în tihnă. Când nu a fost aşa mi-am făcut curaj să plec, să o apuc pe alte căi şi să mă descotoresc de cei care îşi aruncă proprii demoni pe masa mea pe joacă, fără să ceară niciun fel de permisiune.

A fost un an în care am priceput, o dată în plus, că bucuria de a face ce-mi place bate orice neajuns, de orice fel. Am făcut din Creative Coffee un pic mai mult decât un obiectiv personal. Acum e un vis pentru câteva sute de oameni din lumea largă. Şi cred că atâta timp cât nu se va transforma într-un coşmar merită să-mi bat capul, cu tot ce presupune asta.

A fost un an de care îmi voi aminti mult şi bine. Iar asta se datorează, în mare parte, unei mâini de oameni care şi-au deschis mintea şi sufletul ca să schimbe ceva. Indiferent că e cu şi despre mâncare sănătoasă (Adelicii), cu şi despre poveşti spuse într-un mare fel (Decât o Revistă), cu si despre verde, bun, corect şi bio (Cuib), cu si despre pasiuni-obsesii ( The Beginning şi Maison Chouchou) plus alte asemenea. Fiecare în parte şi toate la un loc m-au facut un om mai bun.

A fost un an la turaţie maximă, în care am ţinut pedala la podea cu lunile. M-a provocat de nu ştiam nici cum mă cheamă, dar m-a şi dus pe coclauri de o frumuseţe rară, iar pentru asta sunt, din nou, recunoscătoare şi fericită.

A fost un an al încercărilor şi dacă ar fi să le trec printr-o sită deasă m-aş alege cu o morală care s-a lipit de mine şi de care îmi voi aminti mult timp.

A fost un an în faţa căruia ma înclin şi căruia îi spun sincer şi deschis că îi mulţumesc. Acum e rost de mers mai departe. Păşesc cu dreptul.

Comments

comments