Am terminat de citit cartea lui John Irving. M-au captivat cele 700 şi câteva pagini mai uşor decât credeam. Începând cu stilul în care este scrisă, pasiunea pentru descrierea unor detalii aparent nu foarte semnificative, personajele tragice, groteşti, complexe, bucăţica de realitate surprinsă şi până la calitatea foii, imaginea de pe copertă şi postfaţa autorului.
Recunosc, cartea nu-mi aparţine, dar o voi achiziţiona cât de curând. La fel cum bine a menţionat şi persoana de la care am împrumutat-o, care a scris pe prima pagină „A definetely must have”, recomand această lectură tuturor care ştiu să se bucure de o poveste valoroasă: copii, adolescenţi, adulţi, bătrâni, înţelepţi, naivi, îndrăgostiţi, optimişti.
Pe spatele cărţii scrie:

” Printre romanele americane din anii 70, Lumea văzută de Garp (1978) a repurtat unul dintre cele mai răsunătoare succese de public. Impactul asupra culturii pop, în special, a fost atât de puternic, încât unii comentatori inspiraţi vorbeau despre un adevărat „fenomen Garp” sau despre forme specifice de manifestare a „garpomaniei” la nivel naţional. Dacă cele peste trei milioane de exemplare vândute în ediţia de buzunar şi cele peste douăzeci de săptămâni cât a figurat pe listele de bestselleruri i-au atestat succesul comercial, Premiul Naţional al Cărţii în 1979 pentru cel mai bun roman în ediţie de buzunar i-a adus o importantă recunoaştere literară.”

Totuşi, nimic nu se compară cu senzaţia plăcută pe care o ai la sfârşitul lecturii, când te simţi copleşit de o varietate de sentimente, toate puternice. Îndrăznesc chiar să spun că e o „carte bună”, în care te regăseşti mai mult sau mai puţin, dar care cu siguranţă îţi rămâne în suflet.
Mi-au rămas multe pasaje în memorie în timp ce citeam, însă unul pe care mi-l amintesc acum şi în care cred este acesta:” Poate că televizorul provoacă într-adevăr cancer (…) ştie că acolo unde luceşte un televizor stă cineva care nu citeşte”.

p.s. Mulţumesc Sim că mi-ai recomandat-o! 🙂

Comments

comments