iA


ce-am avut şi ce-am pierdut

Scris pe de Oana Filip

Nu aş fi acceptat leapşa asta, dacă n-ar fi venit tocmai de la Femmedepapier. Cunoscându-i personalitatea colorată, ca să nu o numesc altfel, dar mai ales vorbele pline de iz intelectual pe care le grăieşte, nu aveam cum să refuz.
Nu e nicio regulă menţionată, aşa că n-am ce încălca. O să fiu deopotrivă sarcastică şi siropoasă, în funcţie de cum îmi amintesc de o serie de lucruri şi oameni.

Am avut:
– mai multă încredere
– grijă de un peşte Betta
– un vis optimist legat de licenţă
– zile în care mâncam mai sănătos
– o cameră pe care o împărţeam cu Simca
– o ceartă serioasă cu un profesor
– o bicicletă Pegas
– o fotografie în care aveam tocuri şi rochie
– curajul să plec singură în Germania
– o tentativă să fug de acasă pe la 5 ani :))
– doi bunici pe care nu i-am cunoscut
– posibilitatea să fiu preşedinte PRIME Iaşi
– o freză băieţoasă (eram tunsă „periuţă”)
– colecţie de timbre şi de capace „Duo Fruo”

Am pierdut:
– şansa să merg la Olimpiadele Comunicării
– cheia pe care o aveam atârnată de o sfoară, dar pe care o pierdeam oricum
– tramvaiul (chiar astăzi)
– o brăţară primită cadou de la părinţi
– încrederea în unii, alţii
– şirul gândurilor
– o eşarfă verde, care îmi era dragă
– pariul cu mine însămi
– câteva cărţi pe care le-am împrumutat
– orice gând că voi putea să gătesc vreodată ca mama
– ore întregi în care am dormit (nu le consider chiar pierdute, dar rămân totuşi aici)

Cam atât că-i suficient. Leapşa asta nostagică se îndreaptă spre Crina şi Liviu.

Comments

comments