A venit şi rândul nostru să organizăm „Lecturi Urbane la Iaşi”. Fără urlete, fără trâmbiţie ne-am adunat o gaşcă de voluntari să punem la cale toată nebunia. N-am completat formulare de înscriere pline cu întrebări care încep cu „De ce…?” şi nici n-am trecut printr-un proces de recrutare. De niciun fel, deloc. Cine a simţit că vrea să ia parte la iniţiativă a spus tare, a fost auzit şi i s-a mulţumit pe măsură.

Acesta e unul din lucrurile alea multe şi faine la proiectul ăsta. Faptul că oamenii se adună fără o motivaţie superficială pe care să o ţipe la tot pasul, pentru că au încredere, pentru că, într-un fel sau altul, contribuie la bucuria şi la zâmbetul sincer de pe faţa celuilalt, pentru că sunt pasionaţi de cărţi sau pur şi simplu pentru că vor să ia parte la o experienţă inestimabilă.
Până la urmă, farmecul unui asemenea eveniment nu stă în numărul cărţilor adunate şi împărţite, nu stă în parteneriatele media, în mapele pentru sponsori, în designul afişelor sau al semnelor de carte, nici măcar în caracterul organizatorilor. Încântarea vine mai degrabă din atitudinea empatică, din capacitatea de a-i face fericiţi pe cei din jurul nostru şi din sprijinirea poate a celei mai intelectuale şi plăcute activităţi: lectura.
„La ce sunt bune cărţile? Îmi vine să răspund: la totul şi la nimic. Poţi trăi foarte bine fără să citeşti. Milioane de oameni n-au deschis niciodată o carte. A vrea să le explici ce pierd e totuna cu a explica unui surd frumuseţea muzicii lui Mozart. În ce mă priveşte, mă număr printre cei care nu pot trăi fără cărţi. Sunt un vicios al lecturii.” (Nicolae Manolescu)

Aşa cum am mai spus-o, cititul e un act, un fapt, un gest, numiţi-l cum vreţi, care ia cea mai frumoasă formă atunci când e discutat, dezbătut, recomandat şi încurajat. Nu cred în egoismul celor care citesc „doar pentru ei” şi cu atât mai puţin nu simt că asta-i tot ce presupune o lectură chibzuită.
Ba mai mult decât atât, aprecierea absolută stă în puterea de a te desprinde de o carte dragă din bibliotecă şi de a o dărui unui necunoscut. Şi uite că am menţionat şi esenţa proiectului. 🙂
Refuz să dau o tentă comercială acestui articol, însă pentru curajoşii de care vorbeam mai devreme şi care cred că lipsa unei cărţi de pe propriul raft nu-i face cu nimic mai săraci, îi îndrum cu prudenţă să îmi dea un semn la adresa: [email protected] sau într-un comentariu.

Lectură cu spor, indiferent unde staţi cu o carte dragă în braţe: în pat, în fotoliu, pe iarba din faţa căminului, sub banca de la facultate, în tramvai. 🙂
Cele bune!

Comments

comments