unde s-a ascuns prietenia?
Scris pe de Oana Filip
Cine a furat-o? S-a rătăcit prin buzunarul de la vestă? Stă prăfuită în vreun colţ de cameră? O ţineţi doar pentru voi? A devenit egoistă şi pretenţioasă?
Vă rog, toţi cei care aţi furat din prietenie, faceţi un bine celor încruntaţi din preajma voastră şi trimiteţi-o înapoi. Mi-e tare dor de ea.
De amiciţia aia veche, în care nu era nevoie de 5 telefoane pentru a fi „sigur” că persoana ajunge la timp, în care o strângere de mână făcea cât 3 contracte scrise sub ochii unui notar, în care sinceritatea era apreciată aşa cum se cuvine şi oamenii se bucurau de ea ca de un dar venit pe neaşteptate, din partea unui necunoscut.
Refuz, dau din cap şi spun „NU” de oricâte ori este nevoie, ca să înţelegeţi că nu mă refer la numere. Aici nu vorbim de „like-uri”, de sutele de „friends on Facebook” sau, (şi mai rău), de fanii cuiva.
Eu îi simt lipsa prieteniei naturale, pure, în care valorile ţineau într-un echilibru fericit două persoane. Pentru mine, ea nu stă în numărul de mesaje sau telefoane zilnice, în urările înflăcărate cu diverse ocazii, ci mai degrabă în încredere, în frumuseţe, în seninătate.
Mi-e dor. Încă o dată.