Am ochii pe jumătate deschişi, dar sunt sigură că până la finalul zilei vor fi mari cât cepele. Andrei Roşca e în „faţa clasei”, gata să facă prezenţa şi să dea drumul la lecţie. Pe flipchart stau scrise trei cuvinte: „echipă”, „sistem + valori” şi „perfecţiune”. Presimt că tot astea au apărut la un moment dat şi în sediul Spada. 🙂

10:07 – Fondate îţi instalează echipamentul foto şi video, lumea se aşează cuminte pe scaune, Adriana face ultimele precizări. Let’s roll!
Anca a băut două cafele, dar parcă e prea cuminte. Cred că încă nu şi-au făcut efectul, altfel nu îmi explic de ce e aşa liniştită.

*Cine ar fi crezut că o să am oportunitatea să particip la un workshop susţinut de Andrei Roşca? Acum ceva timp aflasem de cartea „Suntem furtuni”, a urmat salvarea blogului în bookmarks, am auzit de Spada, m-am înscris la newsletter. O creştere organică, cum s-ar spune. 🙂

10:13 – Andrei începe printr-o ironie fină cu privire la faptul că e „groaznic” că se află în faţa participanţilor. Altfel spus, îi pregăteşte subtil pentru ziua de astăzi: „Primele patru ore vorbim despre mine şi dacă mai avem timp, vorbim şi despre voi.”

Întrebare pentru 10 – „Cine ştie ce e ăla antreprenoriat?”
Sunt vreo 3-4 oameni care spun că au mai avut iniţiative de a face start up-uri şi că unele dintre ele încă funcţionează. Răzvan Gîrmacea a dat drumul la o discuţie legată de avantajele legate de antreprenoriat, printre care şi posibilitatea de a implementa propriile idei sau gradul mare de libertate.
Dacă ieri Marius ne spunea despre cei „5 DE CE”, se pare că Andrei are vreo 10 în buzunar. Participanţii nu scapă aşa uşor după ce îşi fac cunoscute gândurile cu privire la ce vor să facă.
Ha! Cică Andrei a încercat să îşi facă o firmă la 17 ani, iar de atunci îşi dă seama cât de greu este să reuşeşti cu adevărat în piaţă. Ne dă o grămadă de exemple de business-uri pe care le-a încercat şi care l-au ajutat să îşi dea seama la ce se pricepe şi la ce ba.

*Abia astăzi aflu cum a pornit iniţiativa Bookblog, faptul că cei implicaţi au mers prin oraşe pentru evenimente cu şi despre cărţi,
*Am ajuns şi la Spada, unde Andrei precizează în trecere că acolo se fac lucruri cu cap şi coadă şi că încearcă să le demonstreze clienţilor că se poate.

10:34 – Apropo de nevoia de eşec, sub diverse forme, Andrei spune că din tot ce nu a mers el a învăţat cel mai mult. Că nu întotdeauna clienţi mari sunt cei mai deştepţi, că a învăţat pe parcurs, că ştia foarte clar care erau consecinţele dacă lucrurile pe care le făcea nu se dovedeau a fi bune, eficiente.

Andrei întăreşte încă o dată ideea lui Marius de ieri, legată de importanţa echipei în orice demers legat de business, dar nu numai. Între timp, s-a schimbat puţin registrul şi vorbim despre creativitate, unde Andrei pomeneşte o dată în plus de oamenii pe care îi are alături.

Cică noi suntem învăţaţi să nu etichetăm, să nu clasificăm oamenii, deşi în marketing şi în bunsiness în general este foarte mare nevoie de aşa ceva Tocmai pentru că ne ajută să ne dăm seama care sunt nevoile individuale şi implicit le vom putea satisface pe măsură.

*Uneori e mult mai important să ţi se povestească lucruri decât să ţi le prezinte ca la şcoală. Mai ales când povestea vine ca un rezultat al experienţelor prin care persoana cu pricina a trecut. Şi da, Andrei Roşca se încadrează în categoria celor care transmit clar şi răspicat o serie de mesaje bune de notat în agendă.

Bonus: Andrei a fost atât de curios încât şi-a bătut capul ca să afle de ce unii oameni sunt excepţionali, în timp ce alţii sunt doar buni. Explicaţia e lungă, dar printre elementele care contează se numără şi cei 7 ani din copilărie, petrecuţi acasă, cu familia şi tot tacâmul.

[Linia fină între analitic şi creativ este reprezentată de dorinţa de a vâsli din ambele bărci. Lucru care nu e sănătos pe termen lung deoarece presupune să îţi forţezi un pic norocul şi să nu mai fii tu.]

Să nu care cumva să uităm că Andrei e responsabil să îi scoată pe participanţi din zona de confort. Se pare că îşi pregăteşte terenul cu mare iscusinţă.

Unul dintre participanţi ne spune că el nu ştie dacă e analitic sau creativ, adică dacă asta e ordinea. Motivul e legat de faptul că tatăl lui i-a băgat matematica în cap, iar mama a insistat cu zona esteticului, frumosului, a picturii în mod special.

Andrei îi pune pe gânduri pe participanţi: „Ce fel de oameni aveţi în echipă? Mai degrabă analitici sau mai degrabă creativi?”
„Eu cred că e mai ok pentru o echipă de antreprenori să fie analitică deoarece creativitatea o foloseşti în general, adică în mod curent.” Asta spune Andrei, cu precizarea clară că e un citat. Voila! 🙂

10:49 – Andrei îi roagă pe participanţi să îşi prezinte pe scurt ideea. E un pic surprins de namingul extrem de creativ al celor din echipa „Ursuleţii Bionici”.
Mai departe, fiecare echipă vorbeşte despre ce e creativ şi ce e analitic în ideea pe care şi-au propus să o transforme într-un business. Dacă pentru participanţi era foarte clar ce probleme rezolvă cu produsul lor, ei bine, Andrei pune întrebări incomode, la care răspunsul nu mai vine atât de natural.

*Small talk cu Anca în spatele sălii:
Oana: Ce negru e blogul ăsta al tău!
Anca: Da, ştiu! Se lucrează la un gri.

11:11 – Andrei îi roagă pe participanţi să îşi stabilească foarte clar rolul lor în echipă. Cu ocazia asta, echipele îşi dau seama că ar mai avea nevoie de oameni în echipă, că de fapt unii dublează anumite roluri şi implicit responsabilităţi şi că nu s-au gândit cine ar fi mai potrivit să fie project manager.
Apropo de roluri, Andrei insistă că este foarte important să existe o persoană care să fie capabilă să ia decizii atunci când nu se pot lua decizii sau nu e uşor să le iei. Altfel, momentele în care echipele se vor confrunta cu situaţii critice vor fi de-a dreptul dezastruoase şi nu vor duce spre lucruri dintre cele mai bune.

Deşi pare o discuţie relaxată, echipele încep să se foiască pe scaune şi să se întrebe cum e mai bine de procedat cu distribuirea rolurilor, cine ce îşi asumă, de ce şi pentru ce interval. Aspecte care la început sunt omise pentru că echipele se concentrează mult mai mult pe idee şi foarte puţin pe problemele care pot să apară dacă lucrurile nu sunt stabilite de la momentul 0.

Andrei vrea să „pedepsească” o participantă pentru că s-a adresat muuult prea politicos. A zis că o va ţine în picioare toată ziua. Bineînţeles că a glumit şi că încearcă în continuare să afle un răspuns concret. De fapt, cred că asta îl caracterizează pe mentorul acestei zile: specificitatea. Nu îngăduie visatul cu ochii deschişi şi nici răspunsurile evazive. Din acest motiv, zboară tot felul de întrebări legate de „când faci asta?”, „ai om de vânzări?”, „cu cine vei lucra?”, „cum convingi un voluntar?”, „sunt multe ONG-uri în Iaşi?”

11:28 – „De câţi bani aveţi nevoie pentru proiect?”
Multe râsete în sală, dar se pare că de fapt participanţii nu prea au un răspuns coerent la întrebarea lui Andrei. Din acest motiv, echipele fac un calcul rapid al bugetelor de care au nevoie pentru a dezvolta produsul cu care s-au înscris  la Atelierul Produseloe Creative.
Andrei scrie pe flipchard cuvintele cheie ale participanţilor:

• Oameni, nu resurse umane
• Calculatoare
• Promovare
• Costuri de înfiinţare
• Domeniu server

Andrei le dă primul task echipelor: realizarea bugetului iniţial. Să vedem ce iese!
Adriana, una dintre participante, caracterizează foarte bine ce s-a întâmplat până acum la workshop: „Când eşti pus la radiografie ies la iveală multe necunoscute”.

11:46 – Participanţii s-au întors în sală după o pauză de cinci minute, în care au discutat ce îşi doresc cu adevărat să facă. Unii vorbesc despre realizări, alţii despre ideea de produs de la APC, alţii despre dorinţa de a călători pe patru continente până la 30 de ani.
Andrei îi întreabă de ce vor să îşi facă o afacere şi nu să rămână la stadiul de angajat, cu un salariu mare şi stabil.

Simt nevoia să spun asta: Andrei e un tip calm, cu o voce plăcută, care încearcă să despice firul în atât de multe părţi încât să îi facă pe participanţi să înţeleagă că răspunsurile politically correct nu ajută cu nimic. Da, sunt frumoase, sună cumva bine, nu deranjează pe nimeni, dar nimic mai mult.

*Încep să pierd şirul „DE CE-urilor”, dar vă garantez că au ieşit la suprafaţă gânduri pe care nici participanţii nu credeau că le vor verbaliza.

Andrei vorbeşte despre siguranţă şi fericire în business, pe care, desigur, fiecare le definesc altfel. Dacă pentru unii stabilitatea, salariul mare, recunoaşterea, respectul sunt vitale, există şi varianta antreprenorilor, care îşi doresc un singur lucru: să aibă libertatea aia pe care nimeni nu le-o poate lua.
Iar de aici am ajuns la populara „zonă de confort”, despre care se vorbeşte atât de mult. Concluzia e simplă: dacă nu ieşi niciodată din zona de confort nu ai şansa să fii fericit, iar pentru a ieşi de acolo e nevoie de curaj şi de puterea de a trăi fără siguranţa aia atât de râvnită.

Îndrăznesc să spun că esenţa zilei de astăzi tocmai a fost menţionată de Andrei: dacă eşti predictibil nu mai este cazul să visezi cu ochii deschişi la antreprenoriat. Nu merită să îţi baţi capul pentru că nu te vei ridica niciodată de pe fotoliul ăla comod din sufragerie.

[Recunosc că discuţiile din sală îmi fură atenţia de la live blogging. Ce să fac dacă Andrei ne răscoleşte o grămadă de gânduri şi nu le lasă să şadă frumos la locul lor?]

Echipele trebuie să se gândească la două valori pe care vor să le caracterizeze ideea de produs de la Atelierul Produselor Creative. Mai mult decât atât, de ce au ales valorile respective. Abia aştept să văd ce vor prezenta cele cinci echipe, cu marea speranţă că au optat pentru ele în cunoştinţă de cauză. 🙂

*Ce e mişto la live blogging în doi e că nimeni nu va şti vreodată glumele care s-au spus în ultimul rând.

12:15 – Andrei ne spune cum poţi motiva o serie de oameni care vor cu adevărat să facă ceva măreţ: prin autonomie, dezvoltare profesională şi apartenenţă.
Am tras puţin chiliul pentru că vorbim despre cât de important este pentru unii oameni să îşi cheme echipele să lucreze la birou, eventual opt ore, chiar dacă şi-au terminat treaba în două. Discuţia asta îmi aminteşte de libertatea pe care o am la Asociaţia Industrii Creative, dar nu numai. Toate contractele şi proiectele pentru care am lucrat sau încă o fac mi-au oferit libertatea asta. Mă gândesc că lumea fie a priceput faptul că mă simt mult mai bine aşa (cel puţin momentan), fie îşi dau seama că altminteri se schimbă macazul şi zilele nu vor mai fi la fel de senine.

Andrei vorbeşte despre cum a motivat echipa Bookblog timp de 1 an şi jumătate fără să ofere niciun ban. Şi nu pentru că nu ar fi vrut, ci pentru că nu avea de unde. Momentan, în echipă se află şi o tipă din Iaşi, care e acolo de şase ani. A, i-a motivat prin libertate, apartenenţă, dezvoltare personală.

Cei care aţi rătăcit astăzi pe aici, iertare pentru lipsa de live blogging din următoarele două-trei ore. Am fugit la examenul la germană. Auf Wiedersehen!

Comments

comments