iA


Ziua #3 la APC – Cristian Manafu

Scris pe de Oana Filip

În câteva minute începe workshop-ul lui Cristian Manafu, care a început în forţă. I-a rugat deja pe participanţi  să se grupeze în „insuliţe”, cu precizarea clară că „sper că aveţi toată ziua la dispoziţie pentru că astăzi vom lucra mult”.
Se prezintă succint, enumeră rapid câteva din momentele cheie din cariera sa şi se opreşte la blog. Ei bine, aici începe o argumentare legată de cât de important este blogul pentru el. Având în vedere că mai întâi scrie pe blog şi după răspunde la mail-uri, cred că e uşor să înţelegeţi cam cât de mult ţine la prăvălia sa online – www.manafu.ro

*Nu ştiu dacă mentorii au vorbit între ei or ba (din ce ştiu eu nu), dar se pare că toţi încep cu o mică „ameninţare” legată de modul în care se va desfăşura workshop-ul cu pricina. Până acum, Marius şi Andrei s-au ţinut de cuvânt şi presimt că şi Cristi va fi pe aceeaşi lungime de undă.

10:14 – Cristi dă prima sarcina: un reprezentat din partea echipei trebuie să prezinte idee: „Imaginaţi-vă că sunteţi în lift cu cineva şi în două minute trebuie să îi spuneţi ce credeţi că este important pentru start up-ul vostru”.

Bună analogia cu liftul, mai puţin pentru cei un pic claustrofobi, ca mine. Probabil eu aş prezenta muuult mai repede decât o fac de obicei. Bine că de data asta sunt PR şi nu participant că aş fi avut emoţii cât casa. 🙂

Se pare că echipa Trouble Shooters a primit deja un pont foarte tare legat de aplicaţia pe care vor să o dezvolte. Cristi le-a spus că există o idee similară şi că îţi poţi seta outfit-ul pe zile, dar momenta nu a folosit aplicaţia respectivă. Mă gândesc că Răzvan, Adriana şi Messa au toate şansele să realizeze ceva mai bun şi să îl convingă pe Cristi să scoată bani din portofel pe ideea lor.

*E deja a treia zi a proiectului Atelierul Produselor Creative, iar evoluţia echipelor se vede de departe. Dacă Marius i-a trezit la realitate cu privire la modelul de business, Andrei le-a pus suficient de multe întrebări încât participanţii să îşi dea seama singuri că lucrurile de fapt nu sunt atât de clare pe cât par, la Cristi deja echipele au început să digere mai bine ideea pe care vor să o dezvolte. Asta nu înseamnă că totul e clar şi frumos, ci că echipele ţin cont de informaţiile furnizate de mentori.

10:23 – Primul slide din această zi – Branding / Basics

Cred că participanţii s-au acomodat deja cu faptul că mentorii preferă limba engleză. Încerc să pescuiesc ideile esenţiale din prezentarea lui Cristi. Here we go:

  • Think about what you want people to feel when they see or hear your brand,
  • Try to create the right impression with the right audience.
  • Create that impression consistently with everything you do.
  • Choose names that let people know at a glance what you offer and who you offer to.
  • A brand isn’t just a pretty logo or a website. It’s communicated by everything from your logo and website, to your clothes to the way your phone is answered.

Cristi ne spune că din propria experienţă a remarcat că multe start up-uri pierd din cauza numelor: „Nu credeam că Trilulilu va avea succes, dar uite că are.” Plecând de aici, Cristi insistă pe importanţa numelui, pe care o raportează mereu la contextul în care echipele vor să îşi dezvolte ideile. Dacă se limitează doar la nivel naţional, atunci poate nu ar fi atât de rău ca participanţii să opteze pentru un nume românesc. Pe de altă parte, dacă vor să cucerească lumea întreagă, atunci să meargă cu încredere pe un nume englezesc.

10:37 – Cristi îi întreabă pe participanţi care este unique selling proposition-ul pentru Coriolan. Manu răspunde din ultimul rând: „bijuterii de calitate la preţuri accesibile”. Aş îndrăzni să adaug că nu doar „de calitate”, ci şi extrem de „estetice”. 🙂
Se pare că fiecare întrebare în plus scoate la suprafaţă aspecte la care participanţii nu s-au gândit până în momentul respectiv. Între timp a început o serie de răspunsuri mai mult sau mai puţin spontane la întrebarea „De ce ar cumăra clienţii de la voi?”

Regula de aur: „să nu vă fie ruşine de produsul vostru”

Trouble Shooters încearcă să îl convingă pe Cristi că aplicaţia pe care o vor dezvolta merită atenţia şi banii lui. Cică ar fi în stare să îi dea sfaturi potrivite legate de stilul de vestimentaţie.

Cristi dă exemple de USP-uri foarte clare de la Avis – We are number two. We try harder, Dominos Pizza – Pizza delivered in 30 minutes or it’s free şi M&M – Melts in your mouth, not in your hands.
Mai departe, se vorbeşte despre cum creăm acest USP. Printre tips-uri pe care le dă Cristi se numără şi:

  • Be different!
  • Focus on your competitive advantaje!
  • Keep it short!

*Nu mă pot abţine să nu vă spun că se mai întâmplă să surprind câţiva participanţi care se uită cu puppy eyes unii la alţii şi îşi dau seama că le-a mai scăpat din vedere aspect sau altul. Oare de fapt toată nebunia asta cu start up-ul este de fapt o continuă descoperire a lucrurilor / oamenilor / resurselor de care ai nevoie?

10:51 – Cristi face cumva un soi de rezumat la ce spunea şi Marius legat de cunoaşterea clientului. Dă exemplu Google +, care şi-a îndreptat toate eforturile spre atenţionarea utilizatorului că există şi reţeaua asta şi aproape deloc pe nevoile oamenilor care au ajuns acolo. Una peste alta, fără să cunoşti potenţialul client (acel Costel de mai jos), start up-ul respectiv se dezvoltă orbeşte şi se va împotmoli într-un timp scurt.

Participanţii sunt luaţi la întrebări legate de obiectivele de comunicare pe care şi le-au setat sau le vor seta cât de curând. Mai mult, îi provoacă să găsească soluţii rapide prin care oamenii să audă de ideilor lor: ce bloggeri, ce oameni, unde ar trebui să se promoveze, ce îşi doresc cel mai mult la nivel de comunciare pentru a atrage recunoaşterea ieşenilor?

11:00 – E interesant de remarcat faptul că echipele se află în faţa unor start up-uri la care vor să se înhame, dar totuşi îşi proiectează mare parte din activitate pe un termen mult prea lung. Ca să se asigure că a înţeles bine, Cristi îi întreabă dacă vor să vândă de mâine sau din 2024. Da, ştiu, întrebare cu răspuns subînţeles.
La întrebarea „Ştiţi unde sunt clienţii voştri?”, doar câteva echipe s-au apropiat de realitate, în sensul că ştiu unde i-ar putea găsi, în timp ce alţii şi-au înghiţit cuvintele. Deşi poate părea cumva evident, Cristi a reuşit să  le arate că nu e chiar atât de in your face şi că identificarea lor presupune eforturi serioare.
O modalitate pentru a convinge un potenţial client că are nevoie de produsele propuse de echipele de la APC este ca participanţii să le arate mai întâi problema, iar apoi soluţia.

Copiez câteva din cuvintele cheie puse de Cristi pe slide-ul cu titlul „Canale”: print media, online media, blogs, groups, formus, events, social networks. Se discută pe fiecare în parte şi se dau exemple de reuşită, respectiv de eşec în folosirea lor. Ce-i cu adevărat fain e că vorbim concret despre canalele din Iaşi, cu tot ce presupun acestea: potenţial, acoperire ş.a.

E un fel de poza zilei (gluma o ştim doar noi, cei din ultimul rând) – cu George, live-blogger la APC


11:25 – Conţinutul pe aceste canale trebuie să fie personalizat în funcţie de caracteristicile care definesc canalul respectiv. Dacă în print se potrivesc de minune news stories şi feature stories, ei bine pe forumuri opiniile şi know how-ul sunt cele care conduc firul discuţiilor.
Cristi le oferă o grămadă de surse şi resurse despre start up-uri, dar nu numai. Le-a promis participanţilor că după pauză le oferă o listă cu cele mai importante/cunoscute astfel de surse la care pot avea acces fără probleme.
Habar n-aveam de conceptul „smoke&mirros”, care înseamnă să colectezi testimoniale chiar din faza de start up. Altfel spus, să identificăm acei oameni disponibili să spună câteva cuvinte (favorabile) despre un produs, tocmai pentru a oferi un prim feedback care ar putea să atragă şi alţi oameni.

Urmează „Communication Matrix”, care e de fapt un tabel cu mai mulţi itemi, printre care şi publicul ţintă, obiective, mesaje, timp, tactici etc. Fiecare echipă trebuie să compleze acest tabel şi să îl prezinte în faţa celorlalţi, iar Cristi va oferi feedback. Până una alta, intrăm într-o scurtă pauză de cafea, că fumători nu prea avem. Muhaha! 🙂

12:19 – Îmi place că se lucrează foarte organizat. Cristi le precizează participanţilor că la prezentări vrea să aibă informaţiile trecute „pe curat”. Le explică încă o dată sarcina şi le spune că fiecare sesiune este urmată de feedback nu doar de la el, ci şi de cei din sală. Echipele au jumătate de oră la dispoziţie pentru a realiza un plan de comunicare, iar apoi urmează scurte întâlniri de consultanţă, în care Cristi merge la fiecare echipă şi le oferă sugestii de îmbunătăţire.

*Între timp a venit şi Andrei, care stă cu telefonul în mână şi probabil verifică tot ce s-a întâmplat online în lipsa lui. Apropo de asta, ieri am aflat că mai ajunge şi pe blogul meu din când în când, lucru care nu poate decât să mă bucure.

13:07 – Mi-ar plăcea să vă spun ce discută Cristi cu fiecare echipă în parte, dar în acelaşi timp celelalte echipe lucrează şi nu pot să desluşesc prea bine. În schimb, Adriana îi povesteşte lui Andrei şi lui Manu despre dorinţa ei acerbă de a face facultatea de Filosofie. Se pare că s-a terminat rapid discuţia că Adriana deja face poze prin sală. Să sperăm că mi le dă şi mie ca să vi le arăt şi vouă. Am zis bine să sperăm…

13:45 – Cristi spunea că va sta doar cinci minute cu fiecare echipă, dar se pare că participanţii l-au cucerit cu ideile lor, altfel nu înţeleg cum de a uitat noţiunea timpului şi a stat mai bine de 20 de minute. Trei echipe încă aşteaptă întâlnirea cu el, în timp ce ceilalţi au plecat deja la cafenele, unde continuă să lucreze la ideea lor de produs.

17:11 – Încep prezentările echipelor, Cristi îi asigură pe participanţi că nu există răspunsuri corecte sau greşite, ci păreri variate, pe care e bine să le ascultăm cu atenţie. Prima echipa care îşi prezintă planul de comunicare este Thinslices.
Ei îşi doresc să facă video-newsletters care să fie mai personale şi să îi determine pe destinatari să le vizualizeze pentru că, în mod obişnuit, un simplu text primit în mail nu e suficient de convingător.
Cristi le explică celor din echipa Thinslices că direct marketing-ul este unidirecţional şi că nu este cel mai bun instrument la care pot să apeleze. Nu ştiu cum se face că tot revenim la ideea că e foarte important să îţi cunoşti clientul pentru că altfel, deşi e un video-newsletter, informaţiile prezentate acolo ar fi la fel de inutile ca într-un format clasic.

Cristi dă un exemplu de la o conferinţă din Bucureşti, unde cineva care voia să îşi facă un start-up a spus că are nevoie de un buget de promo de 50,000 de euro. Dorinţă total nerealistă dacă ne gândim la faptul că orice start-up funcţionează cu buget aproape 0 şi că trebuie să intre în vieţile oamenilor prin alte metode.

*Sinceră să fiu e de admirat răbdarea şi perseverenţa lui Cristi. A oferit un feedback mai mult decât generos şi a stat de vorbă cu echipele şi în timpul pauzelor.

A ajuns în faţă echipa Adriana de la Trouble Shooters, care prezintă obiectivele de comunicare, canelele, contentul, ce poveşti vor să creioneze şi prin cine să le plaseze în mediul online. Având în vedere că e vorba despre o aplicaţie online în care îţi poţi seta tot soiul de outfit-uri, e lesne de înţeles de ce s-au concentrat mai mult pe astfel de instrumente.
Ce-i mişto la ei e că au inclus totuşi şi un soi de PR events, care să aibă loc la intrările în maill-uri. Good game!

Urmează echipa UX-Men, reprezentată de Alecsandru. USP-ul lor este „meeting user expectations”, iar printre obiective se numără şi educarea publicului cu privire la importanţa user testing-ului, precum şi poziţionarea lor clară pe piaţa asta de servicii. Se vede că e o echipă formată din persoane pasionate de IT şi toată povestea asta pentru că prezentarea e succintă şi la obiectă. Nu-i rău deloc, având în vedere că au trecut în jur de 6 ore de la începutul workshop-ului.

Simina de la Ursuleţii Bionici prezintă planul de comunicare. De admirat strădania lor, la care se adaugă şi  faptul că şi-au desenat foaia de flipchart stând pe jos prin sala de workshop. La fel ca şi alte echipe, ideea de produs a celor de la UB va fi promovată cu precădere în social media. Dacă stau să mă gândesc că vor să facă un fel de hartă emoţională, în care oamenii pot să asocieze o emoţie unui loc, bar, parc, atunci e lesene de priceput de ce au optat pentru varianta asta.

Roxana şi Silvia de la Upside Down îşi prezintă planul de comunicare. Se vede de la distanţă cât de îndrăgostite sunt fetele de ideea lor de produs şi mai ales cât de mult îşi doresc să reuşească cu acest start up. E fain că s-au gândit la lideri de opinie care să poarte accesoriile lor din materiale reciclabile şi care să le promoveze. Dacă şi liderii la care se gândesc sunt reprezentativi pentru produsele lor, atunci endorsmentul e în floare şi chiar s-ar putea să prindă.

La întrebarea „Cum vi s-a părut?”, se pare că o parte dintre participanţi au conştientizat o dată în plus cât de multe elemente pot interveni într-un plan de comunicare.

Concluzie: a fost o zi de mentorat în adevăratul sens al cuvântului. Cristi a oferit nu doar sugestii bune de ţinut pe aproape (indiferent că vor fi valorificate acum sau mai târziu), ci şi sesiuni de consultanţă foarte punctuale, care să îi ajute pe participanţi să îşi ducă start up-ul la nivelul următor.

Felicitări pentru dedicarea şi răbdarea atât a mentorului, cât şi a echipelor şi abia aştept să ne revedem mâine, la workshop-ul lui Emanuel Martoncă.

Zi și tu

opinii