Ce mi-a plăcut la Creative Coffee No 7
Scris pe de Oana Filip
Ieri am fost derutată aproape toată ziua. Atât de tare încât am crezut că întâlnirea cu Muhamed Mesic are loc la ora 18 în loc de 19. Nu ştiu dacă bucuria de a-l asculta m-a scos din casă mai devreme sau soarele m-a bătut în cap prea tare, cert e că mi-a plăcut mult de tot ce s-a întâmplat la Creative Coffee No 7. Şi dacă tot am pus titlul ăsta „de manual”, le iau pe rând, şcolăreşte. Ordinea e la fel de bezmetică pe cât am fost eu ieri.
- Mi-a plăcut de Muhamed în primul rând ca vorbitor şi în al doilea rând ca persoană care motivează şi inspiră fără ca măcar să îşi dea seama;
- Mi-a plăcut că (cel puţin mie) mi-a dat senzaţia că se poate şi că ar trebui să punem osul la treabă dacă vrem să ridicăm Iaşul din praf (şi nu mă refer la cel cauzat de construcţiile curajoase de peste tot);
- Mi-a plăcut că fiecare propoziţie rostită a fost caracterizată de pragmatism, nu de idei geniale, care nu vor fi implementate niciodată;
- Mi-a plăcut că a oferit exemple concrete, că a fost documentat, că nu a vorbit din cărţi, cum prea mulţi o fac;
- Mi-a plăcut că a oferit răspunsuri în care a urmărit să fie înţeles, nu neapărat de acord cu interlocutorul;
- Mi-a plăcut că Icar Tours şi La Folie au priceput rapid ce înseamnă să susţii comunitatea creativilor şi de cât de bine le prinde şi lor şi nouă (aka Asociaţia Industrii Creative);
- Mi-a plăcut că am avut participanţi care ne-au convins să îi invităm prin metode fel şi chip;
- Mi-a plăcut că a fost un eveniment bine dozat din toate punctele de vedere.
Ce îmi doresc de la CC No 7 încoace e să găsim mai multe soluţii şi mai puţine probleme, iar ecoul recomandărilor lui Muhamed să se concretizeze. Vorba unui slogan „Împreună suntem mai puternici”.