O întrebare la care cică nu ar exista răspunsuri corecte sau greşite, ci doar o amestecătură de feluri în care te uiţi în oglindă. Ei bine, mă încăpăţânez să cred că există suficiente de multe indicii care îmi dovedesc la fiecare pas că merită. Unele sunt evidente ca răsăritul pe care încep să îl văd mai des, în timp ce altele se ascund în noaptea care se măreşte tot mai tare.

nu mai ştiu de unde

De câteva zile încoace mi s-au confirmat multe lucruri pe care le ştiam, de care eram conştientă, dar totuşi erau ascunse undeva într-ul colţ prăfuit în care nu am mai reuşit să ajung.
Printre ele, mi-am amintit că ştiu că merită atunci când e greu. Lucrurile uşoare sunt pentru cei slabi, pentru cei care fug de provocări mai tare decât atunci când sunt lătraţi de un câine fioros. Ştiu că merită atunci când intervin multe schimbări şi răsturnări de situaţie. Confortul e ceva pe cât de bun de ţinut prin preajmă pe atât de primejdios. Te moleşeşte mai ceva ca o zi toridă. Ştiu că merită atunci când simt că am lângă mine oamenii potriviţi. De obicei sunt mai curajoşi şi mă îndeamnă să mă alătur fără să facă asta intenţionat sau agresiv. Mă simt bine când lupt cot-la-cot cu persoane care înţeleg sacrificiul ca pe ceva dinamic, plin de surprize, nu ca pe ceva de speriat. Ştiu că merită atunci când mă trezesc înainte să aud alarma de la telefon şi când ajung prima la birou. Ştiu că merită când ajung acasă după 12+ ore şi sunt împăcată cu asta. Mai ştiu că merită atunci când ideea pentru care mă zbat poate să facă fericiţi mii de oameni.

O condiţie esenţială ca să merite e să merităm mai întâi noi. Să ni se cuvină să fim parte a unui întreg angrenaj care conduce spre reuşite pe care e obligatoriu să le sărbătorim cu nesaţ.

Comments

comments